„I ♥ U / ROMANIA”

Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Amintiri din tabăra de limba română din Oakville: „I ♥ U / ROMANIA”

„E nevoie de un sat întreg să creşti un copil!” se spune în limba engleză. Atunci când este vorba de copii care s-au născut sau emigrat pe alte meleaguri este uneori nevoie de o întreagă comunitate pentru a-i ajuta să păstreze sau să descopere legătura cu ţara părinţilor. Mai mult de atât, e nevoie de entuziasm, fonduri şi de oameni care să dedice o mulţime de timp organizării unor programe atractive.

poza4

A doua ediţie a Taberei de vară de limba română care s-a desfăşurat în Oakville în iulie 2016 a făcut parte din activităţile clubului pentru copii ROCATEACH, fondat în 2006 de Gabriela Covaci. Din anul 2009, acest club organizează şi o Şcoală de limba română în regiunea Halton cu suportul Programului de limbi internaţionale de la Halton District School Board. Ca şi anul trecut, tabăra s-a desfăşurat la Halton Multicultural Council în Oakville.

În această vară, tabăra le-a oferit copiilor ore de şcoală, dar şi ore de joacă, precum şi excursii la parcul de apă din apropiere (splash pad) şi chiar vizionarea unui film la cinematograf datorită mamelor care ne-au ajutat cu transportul. Lecţiile de limba română au fost însă punctul central al programului. Aşa cum precizează şi Halton District School Board, perfecţionarea limbii materne, iar în cazul celor care învaţă mai întâi engleza învăţarea limbii materne a părinţilor, îi ajută pe copii să aprofundeze conştiinţa apartenenţei la cultura ţării de origine, nu numai la cultura canadiană.

Cei 27 de copii înscrişi în tabăra au avut ocazia să-şi îmbogăţească vocabularul şi cunoştinţele despre România, dar şi să alterneze româna şi engleza în mod natural şi, spre marea mea bucurie, să prefere din ce în ce mai des să se joace în româneşte. Mulţi dintre părinţi au fost bucuroşi, mai ales atunci când acasă dialogul era mai mereu „bilingv”: ei vorbeau în româneşte, copiii răspundeau în engleză.

poza6

Pentru ca atmosfera să fie mai puţin şcolărească, am început cu nume de animale şi păsări şi cu felul în care vorbesc. Pe meleagurile noastre câinele face „Ham, ham!”, iar aici „Woof, woof!”, cocoşul „Cu-cu-ri-gu!”, iar aici „Cock-a-doodle-doo!”, ca să nu mai vorbim de raţe care pe la noi se dau mari cu „Mac, mac!”, iar aici încearcă acelaşi lucru strigând „Quack, quack!” Toţi ne-am amuzat luând parte la corul animalelor şi păsărilor din ograda… canadiană!

De la universul domestic am trecut la familie, dându-le copiilor ocazia să se fie mândri de meseriile părinţilor, apoi la felurile de mâncare preferate şi în cele din urmă la cultură, în general, şi la cultura română, în special. Atunci când vorbeam despre arta scrisului, Dominique m-a impresionat cu o definiţie a „capitolului” mai clară decât într-un dicţionar.

Am vorbit despre pictură şi ne-am uitat la „Carul cu boi” al lui Nicolae Grigorescu, dar am încercat şi să înţelegem de ce una dintre fetiţele portretizate de Nicolae Tonitza era tristă. I-am ascultat pe Gheorghe Zamfir, la nai, pe tineri cântând la fluier, dar şi corul Minisong.

Toţi elevii au fost de acord: „România este o ţară frumoasă şi bună!”, iar Sofia şi-a făcut autoportretul cu un tricou pe care scria, da, în stil nord american, „I♥U / ROMANIA”. Mulţi s-au bucurat să înveţe mai bine româneşte ca să poată vorbi cu prietenii atunci când se duc în vizită în România sau cu bunicii… pe Skype! Olivia i-a desenat pe „Baidu” şi „Baida”, plini de zâmbet la auzul nepoatei!

poza2
Nicholas, cel mai tânăr participant („argint viu”, cum spunem în româneşte), a preferat să se joace în timpul orelor de „şcoală”. Încet-încet s-a produs ceea ce pot numi fără ezitare unul dintre miracolele copilărie: a fost atras mai mult de învăţătură decât de joacă. Giulia a avut minunata idee să traseze fiecare literă cu puncte, iar Nicholas le-a unit cu o răbdare, dar şi un entuziasm rare la vârsta lui.

Spre sfârşitul taberei, Nicholas a început să ne răspundă în româneşte, mie, celorlalţi copii, dar chiar şi părinţilor. După cum mi-a spus Maria, mama lui, interesul lui pentru limba română a continuat şi după încheierea taberei: „Şi acum acasă numără în româneşte şi repetă ce spunem noi sau Christian, fratele lui mai mare”.

În timp ce noi buchiseam cuvinte noi, (pronunţând mai întâi literă cu literă şi în română şi în engleză), copiii „mari” (cum îi numeam spre marea lor bucurie în timpul taberei) au scris scurte povestiri, scenete pentru teatru şi chiar poezii. Antonia (10 ani) a scris despre primăvară: „În primăvară / Mănânc o pară. / Para este pe o bară / Dar este foarte amară”. Pentru Xenia (7 ani), toamna are o semnificaţie deosebită: „Toamna nu e rea / Este ziua mea. / Sar în frunze / Şi găsesc pânze”.

Daniel a descoperit că îi face plăcere să scrie versuri, deşi doar în românâ, nu şi în engleză. La început mai timid, apoi cu din ce în ce mai multă încredere, a citit poeziile în faţa clasei, trăgând singura concluzie posibilă: „Româna a fost de folos foarte mare / De la muzică până la mâncare”.

Aşa cum spune şi Maria, mama lui Nicholas şi a lui Christian, raporturile cu cele două limbi sunt diferite: „Eu şi toţi cei care am emigrat în Canada vorbim engleza cu accent românesc, iar copiii noştri exact invers, vorbesc româneşte cu accent englezesc”.

Jocurile rămân însă una dintre strategiile cele mai eficiente, nu doar pentru asimilarea de cunoştinţe noi, dar şi pentru dezvoltarea emoţională a copilului, pentru perfecţionarea capacităţii de a comunica, de a face parte dintr-un grup şi de a fi generoşi.

poza5

Când am jucat şotron în părculeţul din spatele centrului multicultural, copiii mai mari au avut prioritate, mai ales pentru că mă temeam de accidente. În timp ce ne pregăteam de plecare, Antonia, unul dintre copiii cei mai maturi dintre participanţi, a venit spre mine şi mi-a şoptit: „Putem să mai stăm puţin afară? Nicholas e foarte supărat că n-a jucat şi el şotron.”

Atunci când Mariei i-a venit rândul să fie Baba Oarba pentru a doua sau a treia oară, s-a apropiat de mine şi m-a rugat: „Pot să-l las pe Daniel în locul meu? N-a fost fost rândul lui niciodată!” După doar câteva zile, Maria a fost nefericită că toate copiile desenului pe care îşi dorea să-l picteze fuseseră deja alese de alţi copii. Bianca i-a oferit planşa dorită. Poate pentru că era sora lui Daniel, deşi cred că a fost mai mult de atât.

Andrei şi Gabriel sunt cei doi adolescenţi care ne-au ajutat ca voluntari în timpul taberei. Alături de noi, au reînvăţat jocurile copilăriei, dar au descoperit şi de câtă răbdare au avut nevoie proprii lor părinţi ca să îi crească. Aşa cum mi-a scris Gabriel, „Această experienţă m-a ajutat să-mi lărgesc orizontul şi mi-a oferit lecţii de viaţă valoroase. Am învăţat ce înseamnă să ai grijă de cineva şi să fii responsabil”.

Spre sfârşitul taberei, am organizat concursuri ca să vedem cine ştie mai multe cuvinte româneşti care încep cu o anumită literă. Dacă la primele jocuri interesul copiilor a fost moderat, după o vreme au devenit din ce în ce mai pasionaţi. Spre marea mea surprindere, mulţi au început să vină cu liste de cuvinte făcute acasă împreună cu părinţii, implicându-i în jocul lor şi în învăţarea limbii române.

Eva m-a impresionat cu vocabularul pe care îl avea, dar şi cu voinţa de a le face faţă celor care, la zece ani, erau de două ori mai mari decât ea! Fraţii Dominique şi Theodor şi-au dat seama că dacă fac împreună o echipă au mai multe şanse. Leah, Sophia, Iris şi Isaac, precum şi fraţii Samantha şi Patrick, care ni s-au alăturat pentru perioade mai scurte, au luat parte la joc cu aceeaşi bucurie.

Într-o zi, am declarat un câştigător şi am anunţat că după o scurtă pauză vom trece la litera următoare. Am fost imediat înconjurată de copiii mai mici care aveau nevoie de ajutor să găsească sau să scrie (pe litere) cuvinte în limba română. Dar am început să am din ce în ce mai tare un sentiment ciudat până când în sfârşit mi-am dat seama ce se întâmpla: era complet linişte!

Nimeni nu alerga, nimeni nu dorise să se uite la desene animate, nimeni nu vorbea! Mi-am ridicat privirile şi i-am văzut pe toţi copiii în jurul meselor, cu hârtie şi creion în mâini, căutând concentraţi cuvinte pentru jocul următor! Poate că un singur cuvânt nu va aduce primăvara, dar patru săptămâni de tabără pot face o schimbare de durată în atitudinea unui copil faţă de limba şi cultura părinţilor, precum şi faţă de învăţătură în general.

A consemnat, Instructoarea taberei de vara:poza3

Diana Manole (Ph.D.) este poet, traducător şi profesor universitar de origine română. Cel mai recent volum de versuri, „B&W”, a fost publicat în 2015 de editura Tracus Arte într-o ediţie bilingvă româno-engleză, tradus împreună cu Adam J. Sorkin.

Advertisements

Rollout in Tara Lalelelor

Tags

, , , , , , , , , , ,

Noi am stiut mereu ca Rocateach Kids este un program minunat – am crezut mereu in capacitatea noastra de a mentine vii, aici, departe de casa, limba, traditiile, cultura si istoria Romaniei… apoi am fost placut impresionati cand organizatii romanesti din Ontario si Alberta ne-au cerut permisiunea de a urma modelul nostru organizandu-se in mod similar cu noi…dar acum suntem de-a dreptul mandri si entuziasmati. De ce? Pentru ca, de curand, in toata nebunia organizarii evenimentelor cu care parca ploua peste noi si pentru care voluntarii din Consiliul Administrativ al Clubului sunt parca in competitie cu iepurasul Duracell, am primit un mesaj de departe. Mesajul este adresat Presedintei Clubului, Andreea Tiberiu, si il redam in randurile ce urmeaza:

“Dragilor,
Va urmarim demult, va dam LIKE si GOING desi suntem departe de voi, tocmai in Olanda, dar ne place ce faceti si am dori sa copiem si noi modelul vostru si sa facem macar o parte din lucrurile minunate pe care le faceti voi acolo. Va felicitam inca o data si speram ca o sa fiti de acord cu aceasta colaborare”
… Ei bine, am fost profund impresionati ca ecoul actiunilor noastre, al evenimentelor desfasurate in beneficiul copiilor, al paticiparilor la evenimente in afara si in comunitate, prin Clubul Copiilor si scolile de romana a ajuns tocmai pana in Tara Lalelelor, asa ca raspundem astfel:
Draga Olanda,draga Ana Maria Murariu, colaborarea si imprastierea de lucruri minuante in toata lumea este ceea ce ne uneste pe toti si sigur ca putem face impreuna lucruri absolut fantastice.13336333_1042579165828460_1534247099_nSigur ca ne bucuram ca doriti si voi sa ii aduceti pe cei mici alaturi si sa deveniti o comunitate puternica.
Nu doar ca va uram succes si va promitem ca va vom ajuta cu orice sfaturi veti avea nevoie, dar am hotarat ca va vom si sprijini simbolic, prin organizarea unui Bake Sale cu ocazia sarbatoririi editiei cu numarul 9 a Zilei Copilului.
Succes Olanda!!!

Vorbaretii de la Masa Tacerii

Tags

, , , , , ,

romania1Voi, cei care ne iubiti si ne urmariti, stiti cat de mult iubim limba, cultura si traditiile noastre romanesti, insa noi suntem mandri sa le facem cunoscute si canadienilor, nu doar sa le pastram. Dupa ce la Gala i-am impresionat cu Baladele lui Porumbescu, cu costumele, horele si scenetele noastre, cu colacii si cozonacii rumeni, am gasit de cuviinta sa vorbim lumii despre Brancusi cu ocazia “Zilei Romanilor de Pretutindeni”. Cum anul acesta s-au implinit 140 de ani de la nasterea celui care a fost numit “jumatate zeu, jumatate taran”, am vrut sa aducem un mic si pios omagiu, aici, departe de tara.

Sambata, pe 28 Mai, in cadrul programului de International Languages, program sustinut de Guvernul Canadian cu scopul pastrarii culturii si identitatii nationale, am organizat evenimentul “Vorbaretii de la masa tacerii”. Am aflat pe aceasta cale, imensa contributie a lui Brancusi la sculptura moderna. Desigur, am lucrat, ca intotdeauna, pe grupe de varsta, insa cu totii, am avut ca tema cele trei lucrari urbanistice ale marelui sculptor: Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului. Cei mai micuti, au avut de colorat monumentele, cei de la grupa mijlocie, le-au modelat in plastelina iar cei mari au lucrat la un material pe care l-am daruit din toata inima Inspectoratului Scolar al Regiunii Halton. Am daruit acest material ca pe un mic omagiu in cinstea tarii noastre si a marelui sculptor, dar si ca pe un simbol al recunostintei pe care o avem fata de tara adoptiva care prin sprijinul acordat ne ajuta sa pastram vii, aici, departe de casa, limba, cultura,traditiile si istoria Romaniei.Brancusi5

 

Brancusi3Brancusi2Brancusi4

Brancusi1

In timp ce am lucrat cu drag si spor, am fost vorbareti ca intotdeauna, bucurosi ca putem vorbi intre noi in limba romana despre cum sa pozitionam Masa Tacerii astfel incat sa privim prin Poarta Sarutului si sa vedem Coloana Infinitului.

Cateva poze care graiesc despre atmosfera pe care profesoarele au reusit sa o creeze in timpul evenimentului, vor fi mai convingatoare decat cuvintele noastre… ce parere aveti?

 

O poveste cu paine si sare

Tags

, , , , , , , , , , ,

Dragii nostri, trece timpul ca nebunul si nu reusim sa punem in cuvinte lucrurile minunate care ni se intampla… ne miscam parca pe fast forward, desi pregatim cu migala fiecare eveniment. Din pacate, insa, ne ramane putin timp sa vorbim despre ceea ce facem. In lipsa cuvintelor noastre, vorbesc pozele, imaginile surprinse pe video, comentariile de pe FaceBook, dar mai ales vorbeste gura lumii. Vorbesc oamenii minunati care au venit sa ne sprijine ca de fiecare data, aratand o data in plus ca suntem o comunitate minunata cu oameni talentati, muncitori, dornici sa arate tuturor cine sunt romanii, traditiile, cultura, istoria tarii care ne-a nascut.

Nu am vorbit deloc aici despre Gala si chiar daca a trecut mai bine de o luna de zile de la eveniment, poate ca ar fi gresit sa continuam cu povestile aici sarind un eveniment atat de important atat prin succes, dar mai ales prin ceea ce a reprezentat el – PRIMA Gala organizata de catre autoritati Canadiene in cinstea unei singure tari – iar aceasta tara a fost ROMANIA.

Gala de anul acesta a fost, deci, una speciala – un eveniment de anvergura la care au participat autoritati canadiene, o seara in care am oferit 4 ore de spectacol romanesc la sfarsitul carora, am inceput dansul pe acorduri de acordeon. Sa fi vazut cum se incinsesera in hora oficialii canadieni si cum incercau sa tina pasul! Dar mai bine va povestim despre spectacol pentru ca timp de 4 ore am tinut sala cu inima la gat si cu lacrimi in ochi.

Ne-am intampinat oaspetii cu paine si sare, asa cum ne-au invatat stramosii – ar fi trebuit sa vedeti colacii aceia minunati – parca erau copti pe vatra bunicii! Cand toata lumea a fost intampinata dupa datina stramaoseasca, s-au intonat imnurile, cel Romanesc si cel Canadian si am ridicat cu mandrie ambele drapeluri.

Gala14

S-au cantat la vioara din baladele lui Ciprian Porumbescu in timp ce, pe fundal, rulau poze cu imagini reprezentative din Romania.

Am dansat apoi dansuri populare – de la Brasoveanca la Etno, incercand sa aratam tuturor cat de minunate sunt costumele nostre, jocurile nostre, dar mai ales incercand sa punem in lumina o particica din sufletul nostru romanesc – de oameni veseli si primitori.

Am pus in scena o piesa de teatru de papusi – la sceneta aceasta ne-am scris singurei rolurile iar Profa noastra doar a supervizat ceea ce noi am conceput.

De data aceasta am vorbit mai putin si v-am lasat sa va bucurati mai mult de poze – ele sunt mai graitoare astazi decat cuvintele. O particica din atmosfera minunata de la Gala, puteti simti vizionand un scurt filmulet aici. Gala s-a incheiat, povestea continua – urmeaza Ziua Copilului – 3 zile si 2 nopti de vis la Campul Romanesc. Haideti sa ne bucuram impreuna intre 3-5 Iunie de acest eveniment minunat, care cu ajutorul vostru, a ajuns la editia cu numarul 9!

 

Silentio stampa

… A trecut ceva vreme de cand am scris aici ultima data… nu, nu a fost pentru ca am “lasat-o moale”, ci pentru ca am fost prinsi cu atat de multe evenimente… Dar, nu-i nimic, scriem azi si ne luam revansa.

Pai, sa o luam pe rand… am participat la “Anul Nou in Jurul Lumii”(am fost si la televizor la “Noi Romanii” – multumim Raul Dudnic!) unde am reprezentat cu mandrie Romania.  I-am intampinat pe vizitatorii standului nostru in straie populare, i-am incantat cu bucate traditionale si le-am raspuns intrebarilor pe care ni le-au adresat despre Romania. Ne-a facut o mare, mare placere si o deosebita onoare sa reprezentam Romania la acest eveniment si promitem ca anul viitor, ne vom prezenta cel putin la fel de bine ca anul acesta.

Apoi, de la ultima postare, in care va povesteam despre Martisoare – am primit comenzi (cu duiumul am putea spune), asa ca am avut de executat pe masura – ce-am facut? Am facut si noi ce ne-au invatat romanii -“divide et impera” – ne-am mobilizat si ne-am strans la “Sezatoare cu Martisoare”(cu care am ajuns din nou la “Noi Romanii” ). Ajutati de mamici inimoase (carora le multumim din suflet!), am reusit sa onoram comenzile – toate,  pana la ultima.

Am organizat Cercul de Robotica (multumim echipei de la IBM si mai ales lui Mihai Iacob!) – prilej de mare bucurie atat pentru copiii de la Club, cat si pentru cei din afara, care au dorit sa se inscrie.

Impreuna cu Emilia Nechita ( Teatrul De Papusi Libelula) am pus bazele a 2 clase de teatru… doar ca acesti copii nu invata teatru si atat… ceea ce Emilia ii invata este mult mai mult. Ea le propune copiilor jocuri teatrale in care fiecare copil afla lucruri noi despre el insusi, jocuri pe tehnici de dezvoltare a inteligentei emotionale si jocuri de imaginatie.

Ne-am sarbatorit mamicile pe 8 Martie si le-am invitat la un ceai – “Mommy & Me Tea Party”. Le-am asteptat cu ceai si prajiturele dar mai ales cu poezii si cantecele, special alese, incat sa le transmita cat mai clar ca le IUBIM MULT!!!!

Tot de Ziua Mamei, le-am dat voie mamicilor sa se distreze la o petrecere doar pentru ele. Imbracate frumos (cum altfel, ele doar asa stiu sa umble!), au mers la Absolutely Fabulous Women in Hamilton. Si, ce sa vezi, Profa de Daca Vrei Poti (Gabriela), a primit si Premiu de Excelenta pentru activitatile ei nenumarate de voluntariat in folosul comunitatii.

…Si da, am mers la Great Wolf Lodge – al cincilea an consecutiv… De distrat ne-am distrat maxim ca la GWL nu e alternativa, dar in caz ca erau dubii, atasam dovezi :).

Singurul eveniment despre care nu v-am povestit este pe cale sa se intample – Gala de strangere de fonduri pentru Ziua Copilului. Anul acesta, comunitatea romaneasca are onoarea de a organiza in parteneriat cu Ministerul Cetateniei si Imigratiei si HMC Connections un eveniment de anvergura – a sasea editie a “Annual HMC Awards Night & Gala”, care prezinta in fiecare an succesul imigrantilor in Canada prin acordarea unui premiu important. De aceasta data tematica Galei va fi Cultura Romaneasca. Lucram de zor la mult prea multe surprize pe care nu le vom aminti aici… doar ca sa le mentinem statutul de surprize, insa va promitem ca va fi un eveniment unic pentru comunitatea noastra la care va incurajam sa participati.

Pana la urmatoarea postare, va lasam sa va clatiti ochii pe poze, sa vizionati secventele video si sa va marcati calendarele ca sa nu pierdeti Gala care va avea loc pe 22 Aprilie… detalii aici si in emisiunea “Noi Romanii”.

 

Martisor

Tags

, , , , ,

Martisor 1

Vine, vine primavara/ Se asterne-n toata tara… Poate in tara aceea minunata pe care o purtam mereu in sufletele noastre… in Ontario, stim ca va mai  dura pana ce primavara isi va intra in drepturi. In orice caz, macar calendaristic, se apropie ziua de 1 Martie si, odata cu ea, vine si Martisorul.

Desi suntem departe, am luat Romania cu noi, in sufletele noastre, de aceea, nu vom putea sa intoarcem in calendar fila cu luna Februarie fara a avea pregatite martisoare.

Credinta populara este ca martisorul simbolizeaza optimismul, bucuria, victoria, credinta, iubirea.

Martisoarele din acest an vor fi realizate de catre mamici, bunici si pitici! Totul, de la snur si pana la floricica, va fi realizat 100% manual!!!

De aceea, avem nevoie de cat mai multe maini dibace pentru ca am inceput sa executam Martisoarele (vezi foto).  Deja trecem la treaba pentru prima comanda de 300 de bucati. Da, ati auzit bine, si comanda pleaca catre un eveniment Canadian. Multumim Amazing Fitness si Adriana Moran pentru suportul tau in sustinerea Clubului Copiilor. 100% din valoarea stransa din Martisoare se va intoarce catre club.

Deci, ce mai asteptati? Veniti vineri la Club si in timp ce  Andreea Tiberiu (Profa de Bijutereala), va pregati impreuna cu micutii cadouri pentru Valentine’s Day, noi ne vom  pune pe treaba… 1 Martie bate la usa, nu e timp de pierdut!

Va asteptam cu drag!

Martisor2

 

 

De neoprit…

Tags

, , , , , , , , , , ,

TCM4Mai intai, sa ne tragem putin sufletul si sa va uram la multi ani… asa, pentru tot ceea ce am sarbatorit de pe 2 Decembrie pana astazi… deci, cu intarziere si cu scuze (sincer, chiar am avut multe, multe de facut) spunem acum la multi ani pentru Sf Nicolae, pentru Craciun, pentru Sf Stefan, pentru anul 2016, pentru Sf Vasile, pentru Sf Ion… si pentru Profa de Daca Vrei Poti care si-a sarbatorit in Decembrie ziua de nastere!!!

Finalul anului 2015 ne-a adus multe evenimente, dar si multe satisfactii… de cand nu v-am scris s-au intamplat multe – si pentru ca sunt multe, le punem cum ii place Profei de Daca Vrei Poti, adica de la capat si cu liniuta 🙂

  • Profele ne-au organizat petrecere – numai pentru noi – cu ocazia Craciunului. Noi am cerut Disco – profele s-au conformat. Ne-au aranjat sala, ne-au pregatit mancare, ne-au adus 2 DJ si ne-au pregatit surprize. De dansat, recunoastem ca nu prea am dansat, insa ne-am distrat pe cinste. Profa de Arta ne-a ajutat sa cream felicitari de Craciun pentru cei dragi ai nostri, ne-am jucat cu prieteni noi care au venit sa se distreze impreuna cu noi, am primit cadouri si ne-am facut si ca dansam… putin, numai putin…
  • Dupa petrecere, am avut serbari – da, la plural! Mai inati, am avut serbare la Scoala Romaneasca, apoi am avut serbare la Biserica din Hamilton – inutil sa va spunem ca peste tot am primit cadouri… Pare-se ca am fost foarte cuminti tot anul pentru ca Mos Craciun a fost extrem de generos
  • Al treilea eveniment este cel care ne-a umplut inima de bucurie – gratie doamnei Rucsandra Saulean, am participat la cel mai important eveniment organizat cu ocazia Craciunului in Nord America – Toronto Christmas Market. Acolo am reprezentat cu mandrie Romania in fata multimii de canadieni care se adunasera in jurul scenei. Ne-au privit cu admiratie cantand “O, brad frumos!” in romana, engleza si franceza, jucand “Jocul Caprei” sau pe cel al “Ursului”, cantand “Sorcova” sau “Plugusorul”. Ne-au rasplatit cu ropote de aplauze si au ramas in continuare langa scena pentru restul programului de folclor romanesc. Dupa reprezentatie, profele ne-au dus la “Old Spaghetti Factory” si ne-au tratat ca pe niste staruri ce suntem!

TCM3Saptamana care tocmai ce a trecut am reinceput activitatea si la Scoala Limba Romana Oakville/Burlington, si la Clubul Copiilor. La Club, am avut ora de dans cu Profa Mirela… care impreuna cu Profa de Daca Vrei Poti, pun ceva la cale… se simte mireasma de spectacol in aer… Asa e Profa? Iar ne faci staruri?

Si ca vorbim de staruri, Profa de Daca Vrei Poti tocmai ce s-a intors din vacanta. A fost in Romania si, invitata fiind la emisiunea prietenului nostru Grigore Cartianu (care acum cateva luni ne-a povestit la Club despre Revolutia din Decembrie 1989), a vorbit despre noi!!! Felicitari Profa, ai fost minunata! Aici puteti vedea si voi emisiunea cu Profa.

Ah, si pe final, ca eram sa uit, Profa de Daca Vrei Poti, Profa de Bucatareala si Profa de Bijutereala, au scris niste articole despre cum este scoala in Canada – le puteti citi aici:

Profa de Bucatareala – despre invatamantul privat

Profa de Bijutereala – despre invatamantul public pana la Liceu

Profa de Daca Vrei Poti – despre invatamanul public – Liceu

Cu asa Profe, cu asa activitati, cu asa evenimente si mai ales cu asa copii minunati (si mai ales modesti), nu putem decat sa spunem ca suntem DE NEOPRIT!

2016, BRING IT ON!!!!

TCM2

La multi ani, Romania!

Tags

, , , ,

Tricolor 2La multi ani, Romania! La multi ani, romani, oriunde v-ati afla!!!

Cum suntem inca mici si nu stim sa exprimam cat de mult ne iubim patria mama altfel decat spunand – “Mi-e dor de ACASA!” sau “Romania, te iubesc!” sau “Ce tara minunata avem, mami!”, o sa va aratam cat de mult iubim noi Romania. Si ca sa fie foarte clar mesajul acesta pentru toata lumea noi am DESENAT ceea ce simtim… Cum s-a intamplat totul?

Stiti ca avem profe care fac ziua ceea ce viseaza noaptea, da? Ei bine, o sa va povestim si voua ce le-a trecut prin cap de data asta.

Azi, in lumina reflectoarelor virtuale, Profa de Daca Vrei Poti (da, Gabriela) si Profa de Arta (Cristina Constantinescu – va amititi de ea de la Tabara de Vara). Profele astea sunt ceva de groaza, iar cand se intalnesc – pai sa te tii… sunt infiorator si revoltator de inventive.

Ce s-a gandit Profa de Arta? Pai s-a gandit ea sa ii spuna Profei de Daca Vrei Poti ca la Clubul de Pictura de pe 27 Noiembrie vom desena pe hartie decupata in forma hartii Romaniei – ca, deh!, se apropie Ziua Nationala. Profa de Daca Vrei Poti, asculta, ia notite si… BAM!!!…  vine cu o idee. “Pai ce-ar fi daca ati face un colaj cu hartile desenate de copii?” – n-a avut de lucru ca in clipa in care i-a iesit “porumbelul” din gura, deja Profa de Arta avea in gand milioane de idei despre canvasuri, dimensiuni standard pentru drapel, coduri de culoare, etc… Nu v-am spus ca sunt de groaza?

Asa ca, dupa planul bine pus la punct de profe dar tinut secret in dosar clasificat, vinerea trecuta, la Club am desenat… ce ne-a trecut noua prin cap. De la satuce romanesti, la cetati si castele medievale si de la brazi de Craciun pana la campuri de flori. Ce minunata a fost atmosfera de la Club saptamana trecuta – noi desenam si ne aminteam de tara noastra iar pe fundal se auzeau colinde. Au profele intotdeauna grija sa ne asigure cadrul potrivit pentru orice activitate – asa sunt ele, se gandesc la tot. La sfarsit, cand Profa de Arta ne-a luat hartile desenate cu atata grija, ne-am cam imbufnat, dar ea ne-a promis ca le va folosi la ceva minunat – o surpriza!

… Si azi, de Ziua Nationala, a venit si surpriza – hartile nostre au fost asezate intr-un colaj minunat cu forma unui stejar secular cu radacini adanc infipte in tricolorul romanesc. Colajul acesta minunat a fost donat Consulatului Romaniei la Toronto iar Excelenta Sa, Consulul General al Romaniei la Toronto dl Doru Liciu, a fost impresionat de cadoul primit si ne-a promis ca il va aseza la loc de cinste in noul sediu al Consulatului.

Tricolor

Cum ne simtim dupa o astfel de surpriza? Mandri ca am reusit sa facem asa un cadou special, mandri ca am aratat ca desi suntem departe, Romania este in sufletele noastre, dar mai ales mandri ca suntem romani.

Multumim mult profelor pentru ca nu inceteaza sa ne surprinda, sa ne bucure si sa ne cultive in suflete dragostea pentru limba, traditiile si cultura patriei noastre mama.

Aleck

 

 

Tara Jocului

Tags

, , , , , , , , ,

Teatru1Va salutam din Tara Jocului! Profa de Daca Vrei Poti (da, Gabriela, ati tinut minte bine) ne-a facut rost de viza de vizitatori, iar Emilia Nechita a fost ambasadoarea noastra in tara jocului. Emilia ne-a intampinat vineri, pe 13 Noiembrie, la ora 19 ia Clubul Copiilor si ne-a insotit in senzationala noastra calatorie. A fost minunat! Emilia ne-a intampinat asa:

“Este undeva o tara, / Unde peste tot e-afara / Case nu-s, nici blocuri nu-s / Iarba-i jos si cer e sus ………… Nu primesc in tara lor vreun strain vizitator / Pe copii doar ii primesc niciodata nu-i gonesc”

A fost minunat pe taramul papusilor, al jocului si al povestilor! Am facut cunostinta cu tot felul de papusi – unele din ele erau personaje din povestile lui Andersen, altele erau pur si simplu “Vasilica si Marinel”. Celebre sau nu, toate papusile au avut ceva in comun, pe noi, vizitatorii tarii lor, pe noi, cei care am ras cu lacrimi incercand sa il invatam pe Marinel sa cante “Mos Craciun cu plete dalbe”.

Si ne-a mai placut “Pentru ca tot ce-ti doresti, in povesti se-mplineste / Printul printesa la timp o gaseste / Visul Cenusaresei se-adevereste / De leac vrajitoarei mereu se-ncropeste / Ce mai, e de bine-n povesti, aici tot se-mplineste …”

Emilia si Profa, vazand cat de tare ne-a placut calatoria, ne-au promis ca vom mai vizita Tara Jocului. Ba, mai mult, ne-au spus ca vom putea avea rezidenta temporara pentru tara jocului…  Nu ne-au dat foarte multe detalii, dar stim sigur ca vor sa avem o sedere temporara in Tara Jocului. Ca rezidenti ai acestei minunate tari, o sa invatam cum sa ne purtam (daca la Roma te porti ca romanii, in Tara Jocului, probabil ca  vom invata sa ne purtam ca… jucariile?), cum sa vorbim si sa ne exprimam… in limba care se vorbeste aici, in Tara Jocului.

“In dar ati luat, in dar sa dati” – Carti pentru satele din Romania

Tags

, , ,

Carti“O carte este un dar pe care il poti deschide iar si iar” – cu aceste cuvinte in gand, va propunem sa intrati in jocul nostru – un joc care va bucura nu doar pe copilasii nostri, ci si pe ai altora – copilasii unor oameni care din nefericire, nu au posibilitatea de a le oferi accesul la informatie pe care noi il oferim copiilor nostri.

OK Rocateach a actionat mereu conform motto-ului dupa care isi desfasoara activitatea – “daruind vei dobandi” si nu am putut niciodata sa ne gandim numai la noi, cei de aici, din Canada – intotdeauna gandul nostru a zburat si acasa. Nu am uitat nici o clipa cine suntem, de unde am venit si mai ales ce am lasat in urma.

CAMPANIA “In dar ati luat, in dar sa dati” – Carti pentru satele din Romania va fi lansata simultan in ambele tari – IN CANADA SI IN ROMANIA ( si de ce nu, cu implicarea voastra pe intreg globul, acolo unde simtim inca romaneste).

Scopul acestei campanii este strangerea de carti si donarea lor catre biblioteci din satele din Romania. Ne propunem sa donam in jur de 100 de carti fiecarei biblioteci. Cum vom face asta? Simplu! Dumneavoastra cumparati o carte, iar copilul dumneavoastra va primi 36 de carti. Copilul va opri 16 carti, iar restul cartilor (20) vor fi donate catre un punct de colectare de unde va merge mai departe catre o biblioteca din Romania.

Regulile jocului sunt foarte simple:

  1. Nu aveti nevoie decat sa gasiti 6 persoane care sa fie doritoare sa participe. Nu va ganditi ca trebuie sa aiba neaparat copii, pot avea prieteni cu micuti sau chiar nepoti.
  2. Trebuie sa fiti dispusi sa trimiteti prin posta O CARTE- UNA SINGURA iar copilul vostru sau cel pe care l-ati nominalizat va primi 36 de carti! NU UITATI ca acest lucru sa se intample trebuie sa fiti dispusi sa respectati regulile. Daca ati decis sa trimiteti aceasta carte folosind o comanda on-line acest lucru va dura maxim 10 minute.
  3. Va rugam sa nu va informati copilul de aceasta activitate si sa ii urmariti reactia de cate ori va primi o carte prin posta din cele 36 care vor ajunge pe numele lui! Asteptam poze!

DACA VA INTERESEAZA SA PARTICIPATI VA RUGAM SA NE CONTACTATI! O sa va comunicam care este urmatorul pas. Poate ca dupa lansarea acestei campanii deja ati fost contactat de un prieten sau prietena. VA URAM SUCCES si VA MULTUMIM DE PARTICIPAREA IN ACEASTA CAMPANIE!

ESTE FOARTE SIMPLU, ESTE O BUCURIE PENTRU COPILUL/COPIII VOSTRI SI O BUCURIE PENTRU CEI DIN ROMANIA CARE BENEFICIAZA DE CARTI!

———————–
Aceasta campanie isi propune:
1. sa stranga carti, pe care apoi sa le doneze (in jur de 100 pe bibioteca) catre biblioteci din satele romanesti
2. sa identifice sate din Romania care au nevoie de aceste carti (asteptam propuneri din partea voastra, pe mesaj privat)
Cum ne puteti contacta:
1. direct pe pagina de Facebook
2. email pe adresa clubului copiilor rocateach@gmail.com
3. blog RocateachCanada
Puncte de colectare ale cartilor:
In Ontario: Toronto, Mississauga, Oakville, Burlington, Hamilton, Kitchener, Cambridge, Ottawa
In Quebeque: Montreal
In Romania: Bucuresti, Ploiesti, Campina, Brasov, Galati, Braila, Constanta
INVITATI PRIETENII SA DEA “LIKE” PAGINII NOASTRE! Pe Facebook si blog veti afla informatii despre traseul cartilor!
Mad Teacher