Tags
Burlington, canada, club, Consulatul General al Romaniei la Toronto, copii, cultura, diaspora, eveniment, Excelenta sa Consulul General al Romaniei la Toronto Dl.Doru Liciu, limba romana, romania
21 Wednesday Dec 2016
Posted Uncategorized
inTags
Burlington, canada, club, Consulatul General al Romaniei la Toronto, copii, cultura, diaspora, eveniment, Excelenta sa Consulul General al Romaniei la Toronto Dl.Doru Liciu, limba romana, romania
13 Thursday Oct 2016
Tags
Burlington, canada, cancer, club, copii, copilarie, cultura, distractie, eveniment, Halloween, halton, jocuri, limba romana, parinti, profa, profe, romania, traditii
Am fost cam tacuti in ultima vreme… nu pentru ca nu am fi avut ceva de spus, ci pentru ca am inceput sa tacem si sa le coacem… pe ele, IDEILE… care, la Profa de “Daca Vrei, Poti” sunt TARE MULTE…
Vacanta s-a dus, vara s-a terminat si ea, dupa tabara de vara ne-am cam bosumflat… pentru ca ne cam invatasem cu Diana, Profa de Romana. In prima editie a taberei, Madalina, “Profa de Fun” ne-a invatat sa ne jucam “as manca o portocala”, “tara, tara vrem ostasi”, “flori, fete, filme sau baieti, cantareti sau orice vreti”, “telefonul fara fir”, “ratele si vanatorii” si alte jocuri ale “Generatiei cu cheia de gat”. Cand am intalnit-o pe DianaManole, la a doua editie a taberei, anul acesta, ne-am cam speriat – Diana ne-a pus la treaba ca o profa de Limba Romana ce este ea. Si, desi ne-a fost clar ca nu e de joaca atunci cand vine vorba de Limba Romana, Diana ne-a invatat foarte multe prin joc. Am facut campionat de FAZAN in limba romana, am invatat despre diverse animale si despre onomatopeele care sunt associate cu ele, ca doar si animalutele vorbesc fiecare pe limba lor… si, culmea!, limba lor e diferita in romana fata de engleza ca doar catelul nu face “ham!” decat in romana, in engleza face “wof!”. Ne-a invatat Diana si despre legume, despre fructe, despre emotii… am jucat mici scenete in care aveam roluri foarte hazlii… de exemplu: rosie furioasa, lamaie vesela, cartof trist, ridiche zambareata, ceapa agitata sau usturoi plangacios. Ne lipseste Diana, care, desi ne-a pus sa scriem romaneste pagini intregi, ne-a invatat sa vorbim romaneste intr-un mod foarte amuzant.
Acum, ca vara s-a dus si “a venit, a venit toamnaaaa”, am inceput cursurile la scoala de limba romana. Tot pe grupe de varsta, ca in anii precedenti, tot la Scoala de Limba Romana Oakville/Burlington, tot cu profele noastre dragi si tot la West Oak Public School, 2071 Fourth Line, Oakville, L6M 3K1 sambata de la 9.30-12. Scoala Limba RomanaInca mai facem inscrieri, asa ca daca va grabiti, prindeti toate activitatile haioase pe care le organizam inca de la inceput de an scolar.
Si, ca veni vorba de activitati, mi-am amintit de Club. Clubul Copiilor isi deschide iarasi usile pentru anul scolar 2016-2017. Ne vom intalni la inaugurare (a treia editie, apropo), pe 14 Octombrie la ora 19. Acelasi loc, aceleasi ore, aceleasi profe, alte surprize si multi prieteni noi. Va asteptam cu drag pentru a va prezenta propunerile noastre pentru cluburile de anul acesta. Profa de “Daca Vrei Poti”, cum spuneam, e plina de idei asa cum o stiti. Nici nu am inaugurat deschiderea oficiala a Clubului, ca ea déjà a pus la cale un eveniment. Ca in fiecare an, sarbatorim Halloween-ul intr-un mod inedit. La ce s-a gandit profa anul acesta? Pai… nici mai mult nici mai putin decat asta – a inchiriat 2 trenuri “bantuite” si a pus la cale impreuna cu Teatrul de Papusi Libelula Teatrul Libelulaun spectacol inedit pentru noi. Evenimentul este programat pentru 29 Octombrie pentru orele 10.30AM si 12.30PM. Parintii sunt si ei bineveniti, dar intr-un vagon alaturat, noi vom fi vedetele. Si , ca niste vedete ce suntem, profa ne-a pregatit un covor rosu pe care ne vom fotografia la coborarea din tren costumati in super costumele nostre de Holloween. Ne-a pregatit si ceva bun si ne va darui si un mic cadou… doar stiti ca nu plecam de la nici un eveniment cu mana goala, mereu gaseste profa cate un sponsor si nu doar ca ne vom distra, dar ne vom mai si intoarcem cu o mica amintire acasa…. Profa spunea ca mai sunt cateva locuri disponibile pentru trenul de la ora 10, asa ca daca va grabiti, poate mai reusiti sa va inscrieti…
Ce mai asteptati?!?
Lasati netul, lasati Facebook-ul , emailurile si blogurile si dati navala cat inca mai sunt locuri!!
27 Saturday Aug 2016
Tags
Burlington, canada, clubul copiilor, copii, copilarie, copilasi, cultura, diaspora, distractie, eveniment, halton, joaca, joc, jocuri, limba romana, modelaj, Oakville, parinti, rocateach, romania, scoala de joaca, scoala de limba romana, scoala romaneasca, tabara, tabara de limba romana, tabara de vara, tabara romaneasca, traditii, veselie
Amintiri din tabăra de limba română din Oakville: „I ♥ U / ROMANIA”
„E nevoie de un sat întreg să creşti un copil!” se spune în limba engleză. Atunci când este vorba de copii care s-au născut sau emigrat pe alte meleaguri este uneori nevoie de o întreagă comunitate pentru a-i ajuta să păstreze sau să descopere legătura cu ţara părinţilor. Mai mult de atât, e nevoie de entuziasm, fonduri şi de oameni care să dedice o mulţime de timp organizării unor programe atractive.
A doua ediţie a Taberei de vară de limba română care s-a desfăşurat în Oakville în iulie 2016 a făcut parte din activităţile clubului pentru copii ROCATEACH, fondat în 2006 de Gabriela Covaci. Din anul 2009, acest club organizează şi o Şcoală de limba română în regiunea Halton cu suportul Programului de limbi internaţionale de la Halton District School Board. Ca şi anul trecut, tabăra s-a desfăşurat la Halton Multicultural Council în Oakville.
În această vară, tabăra le-a oferit copiilor ore de şcoală, dar şi ore de joacă, precum şi excursii la parcul de apă din apropiere (splash pad) şi chiar vizionarea unui film la cinematograf datorită mamelor care ne-au ajutat cu transportul. Lecţiile de limba română au fost însă punctul central al programului. Aşa cum precizează şi Halton District School Board, perfecţionarea limbii materne, iar în cazul celor care învaţă mai întâi engleza învăţarea limbii materne a părinţilor, îi ajută pe copii să aprofundeze conştiinţa apartenenţei la cultura ţării de origine, nu numai la cultura canadiană.
Cei 27 de copii înscrişi în tabăra au avut ocazia să-şi îmbogăţească vocabularul şi cunoştinţele despre România, dar şi să alterneze româna şi engleza în mod natural şi, spre marea mea bucurie, să prefere din ce în ce mai des să se joace în româneşte. Mulţi dintre părinţi au fost bucuroşi, mai ales atunci când acasă dialogul era mai mereu „bilingv”: ei vorbeau în româneşte, copiii răspundeau în engleză.
Pentru ca atmosfera să fie mai puţin şcolărească, am început cu nume de animale şi păsări şi cu felul în care vorbesc. Pe meleagurile noastre câinele face „Ham, ham!”, iar aici „Woof, woof!”, cocoşul „Cu-cu-ri-gu!”, iar aici „Cock-a-doodle-doo!”, ca să nu mai vorbim de raţe care pe la noi se dau mari cu „Mac, mac!”, iar aici încearcă acelaşi lucru strigând „Quack, quack!” Toţi ne-am amuzat luând parte la corul animalelor şi păsărilor din ograda… canadiană!
De la universul domestic am trecut la familie, dându-le copiilor ocazia să se fie mândri de meseriile părinţilor, apoi la felurile de mâncare preferate şi în cele din urmă la cultură, în general, şi la cultura română, în special. Atunci când vorbeam despre arta scrisului, Dominique m-a impresionat cu o definiţie a „capitolului” mai clară decât într-un dicţionar.
Am vorbit despre pictură şi ne-am uitat la „Carul cu boi” al lui Nicolae Grigorescu, dar am încercat şi să înţelegem de ce una dintre fetiţele portretizate de Nicolae Tonitza era tristă. I-am ascultat pe Gheorghe Zamfir, la nai, pe tineri cântând la fluier, dar şi corul Minisong.
Toţi elevii au fost de acord: „România este o ţară frumoasă şi bună!”, iar Sofia şi-a făcut autoportretul cu un tricou pe care scria, da, în stil nord american, „I♥U / ROMANIA”. Mulţi s-au bucurat să înveţe mai bine româneşte ca să poată vorbi cu prietenii atunci când se duc în vizită în România sau cu bunicii… pe Skype! Olivia i-a desenat pe „Baidu” şi „Baida”, plini de zâmbet la auzul nepoatei!
Nicholas, cel mai tânăr participant („argint viu”, cum spunem în româneşte), a preferat să se joace în timpul orelor de „şcoală”. Încet-încet s-a produs ceea ce pot numi fără ezitare unul dintre miracolele copilărie: a fost atras mai mult de învăţătură decât de joacă. Giulia a avut minunata idee să traseze fiecare literă cu puncte, iar Nicholas le-a unit cu o răbdare, dar şi un entuziasm rare la vârsta lui.
Spre sfârşitul taberei, Nicholas a început să ne răspundă în româneşte, mie, celorlalţi copii, dar chiar şi părinţilor. După cum mi-a spus Maria, mama lui, interesul lui pentru limba română a continuat şi după încheierea taberei: „Şi acum acasă numără în româneşte şi repetă ce spunem noi sau Christian, fratele lui mai mare”.
În timp ce noi buchiseam cuvinte noi, (pronunţând mai întâi literă cu literă şi în română şi în engleză), copiii „mari” (cum îi numeam spre marea lor bucurie în timpul taberei) au scris scurte povestiri, scenete pentru teatru şi chiar poezii. Antonia (10 ani) a scris despre primăvară: „În primăvară / Mănânc o pară. / Para este pe o bară / Dar este foarte amară”. Pentru Xenia (7 ani), toamna are o semnificaţie deosebită: „Toamna nu e rea / Este ziua mea. / Sar în frunze / Şi găsesc pânze”.
Daniel a descoperit că îi face plăcere să scrie versuri, deşi doar în românâ, nu şi în engleză. La început mai timid, apoi cu din ce în ce mai multă încredere, a citit poeziile în faţa clasei, trăgând singura concluzie posibilă: „Româna a fost de folos foarte mare / De la muzică până la mâncare”.
Aşa cum spune şi Maria, mama lui Nicholas şi a lui Christian, raporturile cu cele două limbi sunt diferite: „Eu şi toţi cei care am emigrat în Canada vorbim engleza cu accent românesc, iar copiii noştri exact invers, vorbesc româneşte cu accent englezesc”.
Jocurile rămân însă una dintre strategiile cele mai eficiente, nu doar pentru asimilarea de cunoştinţe noi, dar şi pentru dezvoltarea emoţională a copilului, pentru perfecţionarea capacităţii de a comunica, de a face parte dintr-un grup şi de a fi generoşi.
Când am jucat şotron în părculeţul din spatele centrului multicultural, copiii mai mari au avut prioritate, mai ales pentru că mă temeam de accidente. În timp ce ne pregăteam de plecare, Antonia, unul dintre copiii cei mai maturi dintre participanţi, a venit spre mine şi mi-a şoptit: „Putem să mai stăm puţin afară? Nicholas e foarte supărat că n-a jucat şi el şotron.”
Atunci când Mariei i-a venit rândul să fie Baba Oarba pentru a doua sau a treia oară, s-a apropiat de mine şi m-a rugat: „Pot să-l las pe Daniel în locul meu? N-a fost fost rândul lui niciodată!” După doar câteva zile, Maria a fost nefericită că toate copiile desenului pe care îşi dorea să-l picteze fuseseră deja alese de alţi copii. Bianca i-a oferit planşa dorită. Poate pentru că era sora lui Daniel, deşi cred că a fost mai mult de atât.
Andrei şi Gabriel sunt cei doi adolescenţi care ne-au ajutat ca voluntari în timpul taberei. Alături de noi, au reînvăţat jocurile copilăriei, dar au descoperit şi de câtă răbdare au avut nevoie proprii lor părinţi ca să îi crească. Aşa cum mi-a scris Gabriel, „Această experienţă m-a ajutat să-mi lărgesc orizontul şi mi-a oferit lecţii de viaţă valoroase. Am învăţat ce înseamnă să ai grijă de cineva şi să fii responsabil”.
Spre sfârşitul taberei, am organizat concursuri ca să vedem cine ştie mai multe cuvinte româneşti care încep cu o anumită literă. Dacă la primele jocuri interesul copiilor a fost moderat, după o vreme au devenit din ce în ce mai pasionaţi. Spre marea mea surprindere, mulţi au început să vină cu liste de cuvinte făcute acasă împreună cu părinţii, implicându-i în jocul lor şi în învăţarea limbii române.
Eva m-a impresionat cu vocabularul pe care îl avea, dar şi cu voinţa de a le face faţă celor care, la zece ani, erau de două ori mai mari decât ea! Fraţii Dominique şi Theodor şi-au dat seama că dacă fac împreună o echipă au mai multe şanse. Leah, Sophia, Iris şi Isaac, precum şi fraţii Samantha şi Patrick, care ni s-au alăturat pentru perioade mai scurte, au luat parte la joc cu aceeaşi bucurie.
Într-o zi, am declarat un câştigător şi am anunţat că după o scurtă pauză vom trece la litera următoare. Am fost imediat înconjurată de copiii mai mici care aveau nevoie de ajutor să găsească sau să scrie (pe litere) cuvinte în limba română. Dar am început să am din ce în ce mai tare un sentiment ciudat până când în sfârşit mi-am dat seama ce se întâmpla: era complet linişte!
Nimeni nu alerga, nimeni nu dorise să se uite la desene animate, nimeni nu vorbea! Mi-am ridicat privirile şi i-am văzut pe toţi copiii în jurul meselor, cu hârtie şi creion în mâini, căutând concentraţi cuvinte pentru jocul următor! Poate că un singur cuvânt nu va aduce primăvara, dar patru săptămâni de tabără pot face o schimbare de durată în atitudinea unui copil faţă de limba şi cultura părinţilor, precum şi faţă de învăţătură în general.
A consemnat, Instructoarea taberei de vara:
Diana Manole (Ph.D.) este poet, traducător şi profesor universitar de origine română. Cel mai recent volum de versuri, „B&W”, a fost publicat în 2015 de editura Tracus Arte într-o ediţie bilingvă româno-engleză, tradus împreună cu Adam J. Sorkin.
27 Friday May 2016
Tags
canada, club, copii, cultura, dans, diaspora, gala, limba romana, rocateach, romania, teatru, traditii
Dragii nostri, trece timpul ca nebunul si nu reusim sa punem in cuvinte lucrurile minunate care ni se intampla… ne miscam parca pe fast forward, desi pregatim cu migala fiecare eveniment. Din pacate, insa, ne ramane putin timp sa vorbim despre ceea ce facem. In lipsa cuvintelor noastre, vorbesc pozele, imaginile surprinse pe video, comentariile de pe FaceBook, dar mai ales vorbeste gura lumii. Vorbesc oamenii minunati care au venit sa ne sprijine ca de fiecare data, aratand o data in plus ca suntem o comunitate minunata cu oameni talentati, muncitori, dornici sa arate tuturor cine sunt romanii, traditiile, cultura, istoria tarii care ne-a nascut.
Nu am vorbit deloc aici despre Gala si chiar daca a trecut mai bine de o luna de zile de la eveniment, poate ca ar fi gresit sa continuam cu povestile aici sarind un eveniment atat de important atat prin succes, dar mai ales prin ceea ce a reprezentat el – PRIMA Gala organizata de catre autoritati Canadiene in cinstea unei singure tari – iar aceasta tara a fost ROMANIA.
Gala de anul acesta a fost, deci, una speciala – un eveniment de anvergura la care au participat autoritati canadiene, o seara in care am oferit 4 ore de spectacol romanesc la sfarsitul carora, am inceput dansul pe acorduri de acordeon. Sa fi vazut cum se incinsesera in hora oficialii canadieni si cum incercau sa tina pasul! Dar mai bine va povestim despre spectacol pentru ca timp de 4 ore am tinut sala cu inima la gat si cu lacrimi in ochi.
Ne-am intampinat oaspetii cu paine si sare, asa cum ne-au invatat stramosii – ar fi trebuit sa vedeti colacii aceia minunati – parca erau copti pe vatra bunicii! Cand toata lumea a fost intampinata dupa datina stramaoseasca, s-au intonat imnurile, cel Romanesc si cel Canadian si am ridicat cu mandrie ambele drapeluri.
S-au cantat la vioara din baladele lui Ciprian Porumbescu in timp ce, pe fundal, rulau poze cu imagini reprezentative din Romania.
Am dansat apoi dansuri populare – de la Brasoveanca la Etno, incercand sa aratam tuturor cat de minunate sunt costumele nostre, jocurile nostre, dar mai ales incercand sa punem in lumina o particica din sufletul nostru romanesc – de oameni veseli si primitori.
Am pus in scena o piesa de teatru de papusi – la sceneta aceasta ne-am scris singurei rolurile iar Profa noastra doar a supervizat ceea ce noi am conceput.
De data aceasta am vorbit mai putin si v-am lasat sa va bucurati mai mult de poze – ele sunt mai graitoare astazi decat cuvintele. O particica din atmosfera minunata de la Gala, puteti simti vizionand un scurt filmulet aici. Gala s-a incheiat, povestea continua – urmeaza Ziua Copilului – 3 zile si 2 nopti de vis la Campul Romanesc. Haideti sa ne bucuram impreuna intre 3-5 Iunie de acest eveniment minunat, care cu ajutorul vostru, a ajuns la editia cu numarul 9!
11 Monday Jan 2016
Tags
canada, clubul copiilor, Craciun, Grigore Cartianu, limba romana, profe, romania, Rucsandra Saulean, scoala de limba romana, serbare, Toronto Christmas Market, traditii
Mai intai, sa ne tragem putin sufletul si sa va uram la multi ani… asa, pentru tot ceea ce am sarbatorit de pe 2 Decembrie pana astazi… deci, cu intarziere si cu scuze (sincer, chiar am avut multe, multe de facut) spunem acum la multi ani pentru Sf Nicolae, pentru Craciun, pentru Sf Stefan, pentru anul 2016, pentru Sf Vasile, pentru Sf Ion… si pentru Profa de Daca Vrei Poti care si-a sarbatorit in Decembrie ziua de nastere!!!
Finalul anului 2015 ne-a adus multe evenimente, dar si multe satisfactii… de cand nu v-am scris s-au intamplat multe – si pentru ca sunt multe, le punem cum ii place Profei de Daca Vrei Poti, adica de la capat si cu liniuta 🙂
Saptamana care tocmai ce a trecut am reinceput activitatea si la Scoala Limba Romana Oakville/Burlington, si la Clubul Copiilor. La Club, am avut ora de dans cu Profa Mirela… care impreuna cu Profa de Daca Vrei Poti, pun ceva la cale… se simte mireasma de spectacol in aer… Asa e Profa? Iar ne faci staruri?
Si ca vorbim de staruri, Profa de Daca Vrei Poti tocmai ce s-a intors din vacanta. A fost in Romania si, invitata fiind la emisiunea prietenului nostru Grigore Cartianu (care acum cateva luni ne-a povestit la Club despre Revolutia din Decembrie 1989), a vorbit despre noi!!! Felicitari Profa, ai fost minunata! Aici puteti vedea si voi emisiunea cu Profa.
Ah, si pe final, ca eram sa uit, Profa de Daca Vrei Poti, Profa de Bucatareala si Profa de Bijutereala, au scris niste articole despre cum este scoala in Canada – le puteti citi aici:
Profa de Bucatareala – despre invatamantul privat
Profa de Bijutereala – despre invatamantul public pana la Liceu
Profa de Daca Vrei Poti – despre invatamanul public – Liceu
Cu asa Profe, cu asa activitati, cu asa evenimente si mai ales cu asa copii minunati (si mai ales modesti), nu putem decat sa spunem ca suntem DE NEOPRIT!
2016, BRING IT ON!!!!
25 Tuesday Aug 2015
Tags
Burlington, credite liceu, inscriere, limba romana, Oakville, scoala de limba romana, scoala romaneasca
Ce mica a fost vacanta mare… mica dar plina de distractie si voie buna!!! Insa bate la usa luna Septembrie si ne pregatim de scoala!!
Scoala Limba Romana Oakville/Burlington a pregatit noi surprize pentru anul scolar 2015-2016. Anul acesta, in premiera, vom organiza cursuri gratuite de Limba Romana pentru elevii de liceu (clasele 9 – 12). Care sunt avantajele unui astfel de program si de ce ne-am gandit sa il oferim?
In primul rand aceste cursuri reprezinta credite pentru liceu!
In al doilea rand, deschid oportunitati pentru elevi deoarece ei vor putea sa:
In plus, cunoaşterea uneia sau mai multor limbi poate avea mai multe avantaje pentru dezvoltarea personală, dar totodată şi pentru o carieră de success.
Cunoaşterea unei limbi străine ajuta la extinderea orizonturilor culturale. Vocabularul se măreşte pe măsură ce înveţi tot mai bine o limba nouă, creierul fiind stimulat în permanenţă. Nu în ultimul rând, studiul unei limbi străine îmbunătăţeşte memoria!
Cursurile de Limba Romana vor avea loc sambata, incepand cu data de 19 Septembrie intre orele 9.30 – 12. Pentru obtinerea creditului, prezenta la cursuri este obligatorie.
Pentru mai multe informatii, va rugam sa ne scrieti pe adresa de email scoalaromanaoakville@gmail.com, pe Facebook – Scoala Limba Romana Burlington/Oakville sau la numarul de telefon 905-8024476. Pentru inscriere trebuie sa completati un formular special pe care vi-l putem trimite pe email.
Tot pe aceasta cale, va informam cu bucurie ca, asa cum o facem de mai bine de 12 ani, INCEPEM UN NOU AN SCOLAR de Limba Romana! Pentru inscrierea in anul scolar 2015-2016 va rugam completati formularul pe care il puteti descarca aici si sa il trimiteti in format PDF la adresa de email amintita mai sus. Cecurile in valoare de 25CAD/copil se vor preda in prima zi de scoala.
Adresa scolii ramane aceeasi pe care o stiti:
West Oak Public School
2071 Fourth Line
Oakville, ON, L6M 3K1
Asteptam cu nerabdare sa ne cunoastem/ revedem in noul an scolar!