Tags
Burlington, canada, club, Consulatul General al Romaniei la Toronto, copii, cultura, diaspora, eveniment, Excelenta sa Consulul General al Romaniei la Toronto Dl.Doru Liciu, limba romana, romania
21 Wednesday Dec 2016
Posted Uncategorized
inTags
Burlington, canada, club, Consulatul General al Romaniei la Toronto, copii, cultura, diaspora, eveniment, Excelenta sa Consulul General al Romaniei la Toronto Dl.Doru Liciu, limba romana, romania
13 Thursday Oct 2016
Tags
Burlington, canada, cancer, club, copii, copilarie, cultura, distractie, eveniment, Halloween, halton, jocuri, limba romana, parinti, profa, profe, romania, traditii
Am fost cam tacuti in ultima vreme… nu pentru ca nu am fi avut ceva de spus, ci pentru ca am inceput sa tacem si sa le coacem… pe ele, IDEILE… care, la Profa de “Daca Vrei, Poti” sunt TARE MULTE…
Vacanta s-a dus, vara s-a terminat si ea, dupa tabara de vara ne-am cam bosumflat… pentru ca ne cam invatasem cu Diana, Profa de Romana. In prima editie a taberei, Madalina, “Profa de Fun” ne-a invatat sa ne jucam “as manca o portocala”, “tara, tara vrem ostasi”, “flori, fete, filme sau baieti, cantareti sau orice vreti”, “telefonul fara fir”, “ratele si vanatorii” si alte jocuri ale “Generatiei cu cheia de gat”. Cand am intalnit-o pe DianaManole, la a doua editie a taberei, anul acesta, ne-am cam speriat – Diana ne-a pus la treaba ca o profa de Limba Romana ce este ea. Si, desi ne-a fost clar ca nu e de joaca atunci cand vine vorba de Limba Romana, Diana ne-a invatat foarte multe prin joc. Am facut campionat de FAZAN in limba romana, am invatat despre diverse animale si despre onomatopeele care sunt associate cu ele, ca doar si animalutele vorbesc fiecare pe limba lor… si, culmea!, limba lor e diferita in romana fata de engleza ca doar catelul nu face “ham!” decat in romana, in engleza face “wof!”. Ne-a invatat Diana si despre legume, despre fructe, despre emotii… am jucat mici scenete in care aveam roluri foarte hazlii… de exemplu: rosie furioasa, lamaie vesela, cartof trist, ridiche zambareata, ceapa agitata sau usturoi plangacios. Ne lipseste Diana, care, desi ne-a pus sa scriem romaneste pagini intregi, ne-a invatat sa vorbim romaneste intr-un mod foarte amuzant.
Acum, ca vara s-a dus si “a venit, a venit toamnaaaa”, am inceput cursurile la scoala de limba romana. Tot pe grupe de varsta, ca in anii precedenti, tot la Scoala de Limba Romana Oakville/Burlington, tot cu profele noastre dragi si tot la West Oak Public School, 2071 Fourth Line, Oakville, L6M 3K1 sambata de la 9.30-12. Scoala Limba RomanaInca mai facem inscrieri, asa ca daca va grabiti, prindeti toate activitatile haioase pe care le organizam inca de la inceput de an scolar.
Si, ca veni vorba de activitati, mi-am amintit de Club. Clubul Copiilor isi deschide iarasi usile pentru anul scolar 2016-2017. Ne vom intalni la inaugurare (a treia editie, apropo), pe 14 Octombrie la ora 19. Acelasi loc, aceleasi ore, aceleasi profe, alte surprize si multi prieteni noi. Va asteptam cu drag pentru a va prezenta propunerile noastre pentru cluburile de anul acesta. Profa de “Daca Vrei Poti”, cum spuneam, e plina de idei asa cum o stiti. Nici nu am inaugurat deschiderea oficiala a Clubului, ca ea déjà a pus la cale un eveniment. Ca in fiecare an, sarbatorim Halloween-ul intr-un mod inedit. La ce s-a gandit profa anul acesta? Pai… nici mai mult nici mai putin decat asta – a inchiriat 2 trenuri “bantuite” si a pus la cale impreuna cu Teatrul de Papusi Libelula Teatrul Libelulaun spectacol inedit pentru noi. Evenimentul este programat pentru 29 Octombrie pentru orele 10.30AM si 12.30PM. Parintii sunt si ei bineveniti, dar intr-un vagon alaturat, noi vom fi vedetele. Si , ca niste vedete ce suntem, profa ne-a pregatit un covor rosu pe care ne vom fotografia la coborarea din tren costumati in super costumele nostre de Holloween. Ne-a pregatit si ceva bun si ne va darui si un mic cadou… doar stiti ca nu plecam de la nici un eveniment cu mana goala, mereu gaseste profa cate un sponsor si nu doar ca ne vom distra, dar ne vom mai si intoarcem cu o mica amintire acasa…. Profa spunea ca mai sunt cateva locuri disponibile pentru trenul de la ora 10, asa ca daca va grabiti, poate mai reusiti sa va inscrieti…
Ce mai asteptati?!?
Lasati netul, lasati Facebook-ul , emailurile si blogurile si dati navala cat inca mai sunt locuri!!
27 Saturday Aug 2016
Tags
Burlington, canada, clubul copiilor, copii, copilarie, copilasi, cultura, diaspora, distractie, eveniment, halton, joaca, joc, jocuri, limba romana, modelaj, Oakville, parinti, rocateach, romania, scoala de joaca, scoala de limba romana, scoala romaneasca, tabara, tabara de limba romana, tabara de vara, tabara romaneasca, traditii, veselie
Amintiri din tabăra de limba română din Oakville: „I ♥ U / ROMANIA”
„E nevoie de un sat întreg să creşti un copil!” se spune în limba engleză. Atunci când este vorba de copii care s-au născut sau emigrat pe alte meleaguri este uneori nevoie de o întreagă comunitate pentru a-i ajuta să păstreze sau să descopere legătura cu ţara părinţilor. Mai mult de atât, e nevoie de entuziasm, fonduri şi de oameni care să dedice o mulţime de timp organizării unor programe atractive.
A doua ediţie a Taberei de vară de limba română care s-a desfăşurat în Oakville în iulie 2016 a făcut parte din activităţile clubului pentru copii ROCATEACH, fondat în 2006 de Gabriela Covaci. Din anul 2009, acest club organizează şi o Şcoală de limba română în regiunea Halton cu suportul Programului de limbi internaţionale de la Halton District School Board. Ca şi anul trecut, tabăra s-a desfăşurat la Halton Multicultural Council în Oakville.
În această vară, tabăra le-a oferit copiilor ore de şcoală, dar şi ore de joacă, precum şi excursii la parcul de apă din apropiere (splash pad) şi chiar vizionarea unui film la cinematograf datorită mamelor care ne-au ajutat cu transportul. Lecţiile de limba română au fost însă punctul central al programului. Aşa cum precizează şi Halton District School Board, perfecţionarea limbii materne, iar în cazul celor care învaţă mai întâi engleza învăţarea limbii materne a părinţilor, îi ajută pe copii să aprofundeze conştiinţa apartenenţei la cultura ţării de origine, nu numai la cultura canadiană.
Cei 27 de copii înscrişi în tabăra au avut ocazia să-şi îmbogăţească vocabularul şi cunoştinţele despre România, dar şi să alterneze româna şi engleza în mod natural şi, spre marea mea bucurie, să prefere din ce în ce mai des să se joace în româneşte. Mulţi dintre părinţi au fost bucuroşi, mai ales atunci când acasă dialogul era mai mereu „bilingv”: ei vorbeau în româneşte, copiii răspundeau în engleză.
Pentru ca atmosfera să fie mai puţin şcolărească, am început cu nume de animale şi păsări şi cu felul în care vorbesc. Pe meleagurile noastre câinele face „Ham, ham!”, iar aici „Woof, woof!”, cocoşul „Cu-cu-ri-gu!”, iar aici „Cock-a-doodle-doo!”, ca să nu mai vorbim de raţe care pe la noi se dau mari cu „Mac, mac!”, iar aici încearcă acelaşi lucru strigând „Quack, quack!” Toţi ne-am amuzat luând parte la corul animalelor şi păsărilor din ograda… canadiană!
De la universul domestic am trecut la familie, dându-le copiilor ocazia să se fie mândri de meseriile părinţilor, apoi la felurile de mâncare preferate şi în cele din urmă la cultură, în general, şi la cultura română, în special. Atunci când vorbeam despre arta scrisului, Dominique m-a impresionat cu o definiţie a „capitolului” mai clară decât într-un dicţionar.
Am vorbit despre pictură şi ne-am uitat la „Carul cu boi” al lui Nicolae Grigorescu, dar am încercat şi să înţelegem de ce una dintre fetiţele portretizate de Nicolae Tonitza era tristă. I-am ascultat pe Gheorghe Zamfir, la nai, pe tineri cântând la fluier, dar şi corul Minisong.
Toţi elevii au fost de acord: „România este o ţară frumoasă şi bună!”, iar Sofia şi-a făcut autoportretul cu un tricou pe care scria, da, în stil nord american, „I♥U / ROMANIA”. Mulţi s-au bucurat să înveţe mai bine româneşte ca să poată vorbi cu prietenii atunci când se duc în vizită în România sau cu bunicii… pe Skype! Olivia i-a desenat pe „Baidu” şi „Baida”, plini de zâmbet la auzul nepoatei!
Nicholas, cel mai tânăr participant („argint viu”, cum spunem în româneşte), a preferat să se joace în timpul orelor de „şcoală”. Încet-încet s-a produs ceea ce pot numi fără ezitare unul dintre miracolele copilărie: a fost atras mai mult de învăţătură decât de joacă. Giulia a avut minunata idee să traseze fiecare literă cu puncte, iar Nicholas le-a unit cu o răbdare, dar şi un entuziasm rare la vârsta lui.
Spre sfârşitul taberei, Nicholas a început să ne răspundă în româneşte, mie, celorlalţi copii, dar chiar şi părinţilor. După cum mi-a spus Maria, mama lui, interesul lui pentru limba română a continuat şi după încheierea taberei: „Şi acum acasă numără în româneşte şi repetă ce spunem noi sau Christian, fratele lui mai mare”.
În timp ce noi buchiseam cuvinte noi, (pronunţând mai întâi literă cu literă şi în română şi în engleză), copiii „mari” (cum îi numeam spre marea lor bucurie în timpul taberei) au scris scurte povestiri, scenete pentru teatru şi chiar poezii. Antonia (10 ani) a scris despre primăvară: „În primăvară / Mănânc o pară. / Para este pe o bară / Dar este foarte amară”. Pentru Xenia (7 ani), toamna are o semnificaţie deosebită: „Toamna nu e rea / Este ziua mea. / Sar în frunze / Şi găsesc pânze”.
Daniel a descoperit că îi face plăcere să scrie versuri, deşi doar în românâ, nu şi în engleză. La început mai timid, apoi cu din ce în ce mai multă încredere, a citit poeziile în faţa clasei, trăgând singura concluzie posibilă: „Româna a fost de folos foarte mare / De la muzică până la mâncare”.
Aşa cum spune şi Maria, mama lui Nicholas şi a lui Christian, raporturile cu cele două limbi sunt diferite: „Eu şi toţi cei care am emigrat în Canada vorbim engleza cu accent românesc, iar copiii noştri exact invers, vorbesc româneşte cu accent englezesc”.
Jocurile rămân însă una dintre strategiile cele mai eficiente, nu doar pentru asimilarea de cunoştinţe noi, dar şi pentru dezvoltarea emoţională a copilului, pentru perfecţionarea capacităţii de a comunica, de a face parte dintr-un grup şi de a fi generoşi.
Când am jucat şotron în părculeţul din spatele centrului multicultural, copiii mai mari au avut prioritate, mai ales pentru că mă temeam de accidente. În timp ce ne pregăteam de plecare, Antonia, unul dintre copiii cei mai maturi dintre participanţi, a venit spre mine şi mi-a şoptit: „Putem să mai stăm puţin afară? Nicholas e foarte supărat că n-a jucat şi el şotron.”
Atunci când Mariei i-a venit rândul să fie Baba Oarba pentru a doua sau a treia oară, s-a apropiat de mine şi m-a rugat: „Pot să-l las pe Daniel în locul meu? N-a fost fost rândul lui niciodată!” După doar câteva zile, Maria a fost nefericită că toate copiile desenului pe care îşi dorea să-l picteze fuseseră deja alese de alţi copii. Bianca i-a oferit planşa dorită. Poate pentru că era sora lui Daniel, deşi cred că a fost mai mult de atât.
Andrei şi Gabriel sunt cei doi adolescenţi care ne-au ajutat ca voluntari în timpul taberei. Alături de noi, au reînvăţat jocurile copilăriei, dar au descoperit şi de câtă răbdare au avut nevoie proprii lor părinţi ca să îi crească. Aşa cum mi-a scris Gabriel, „Această experienţă m-a ajutat să-mi lărgesc orizontul şi mi-a oferit lecţii de viaţă valoroase. Am învăţat ce înseamnă să ai grijă de cineva şi să fii responsabil”.
Spre sfârşitul taberei, am organizat concursuri ca să vedem cine ştie mai multe cuvinte româneşti care încep cu o anumită literă. Dacă la primele jocuri interesul copiilor a fost moderat, după o vreme au devenit din ce în ce mai pasionaţi. Spre marea mea surprindere, mulţi au început să vină cu liste de cuvinte făcute acasă împreună cu părinţii, implicându-i în jocul lor şi în învăţarea limbii române.
Eva m-a impresionat cu vocabularul pe care îl avea, dar şi cu voinţa de a le face faţă celor care, la zece ani, erau de două ori mai mari decât ea! Fraţii Dominique şi Theodor şi-au dat seama că dacă fac împreună o echipă au mai multe şanse. Leah, Sophia, Iris şi Isaac, precum şi fraţii Samantha şi Patrick, care ni s-au alăturat pentru perioade mai scurte, au luat parte la joc cu aceeaşi bucurie.
Într-o zi, am declarat un câştigător şi am anunţat că după o scurtă pauză vom trece la litera următoare. Am fost imediat înconjurată de copiii mai mici care aveau nevoie de ajutor să găsească sau să scrie (pe litere) cuvinte în limba română. Dar am început să am din ce în ce mai tare un sentiment ciudat până când în sfârşit mi-am dat seama ce se întâmpla: era complet linişte!
Nimeni nu alerga, nimeni nu dorise să se uite la desene animate, nimeni nu vorbea! Mi-am ridicat privirile şi i-am văzut pe toţi copiii în jurul meselor, cu hârtie şi creion în mâini, căutând concentraţi cuvinte pentru jocul următor! Poate că un singur cuvânt nu va aduce primăvara, dar patru săptămâni de tabără pot face o schimbare de durată în atitudinea unui copil faţă de limba şi cultura părinţilor, precum şi faţă de învăţătură în general.
A consemnat, Instructoarea taberei de vara:
Diana Manole (Ph.D.) este poet, traducător şi profesor universitar de origine română. Cel mai recent volum de versuri, „B&W”, a fost publicat în 2015 de editura Tracus Arte într-o ediţie bilingvă româno-engleză, tradus împreună cu Adam J. Sorkin.
06 Monday Jun 2016
Posted Uncategorized
inTags
baking sale, canada, clubul copiilor, copii, copilarie, cultura, diaspora, distractie, olanda, rocateach, romania, scoala de limba romana
Noi am stiut mereu ca Rocateach Kids este un program minunat – am crezut mereu in capacitatea noastra de a mentine vii, aici, departe de casa, limba, traditiile, cultura si istoria Romaniei… apoi am fost placut impresionati cand organizatii romanesti din Ontario si Alberta ne-au cerut permisiunea de a urma modelul nostru organizandu-se in mod similar cu noi…dar acum suntem de-a dreptul mandri si entuziasmati. De ce? Pentru ca, de curand, in toata nebunia organizarii evenimentelor cu care parca ploua peste noi si pentru care voluntarii din Consiliul Administrativ al Clubului sunt parca in competitie cu iepurasul Duracell, am primit un mesaj de departe. Mesajul este adresat Presedintei Clubului, Andreea Tiberiu, si il redam in randurile ce urmeaza:
02 Thursday Jun 2016
Posted Uncategorized
inVoi, cei care ne iubiti si ne urmariti, stiti cat de mult iubim limba, cultura si traditiile noastre romanesti, insa noi suntem mandri sa le facem cunoscute si canadienilor, nu doar sa le pastram. Dupa ce la Gala i-am impresionat cu Baladele lui Porumbescu, cu costumele, horele si scenetele noastre, cu colacii si cozonacii rumeni, am gasit de cuviinta sa vorbim lumii despre Brancusi cu ocazia “Zilei Romanilor de Pretutindeni”. Cum anul acesta s-au implinit 140 de ani de la nasterea celui care a fost numit “jumatate zeu, jumatate taran”, am vrut sa aducem un mic si pios omagiu, aici, departe de tara.
Sambata, pe 28 Mai, in cadrul programului de International Languages, program sustinut de Guvernul Canadian cu scopul pastrarii culturii si identitatii nationale, am organizat evenimentul “Vorbaretii de la masa tacerii”. Am aflat pe aceasta cale, imensa contributie a lui Brancusi la sculptura moderna. Desigur, am lucrat, ca intotdeauna, pe grupe de varsta, insa cu totii, am avut ca tema cele trei lucrari urbanistice ale marelui sculptor: Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului. Cei mai micuti, au avut de colorat monumentele, cei de la grupa mijlocie, le-au modelat in plastelina iar cei mari au lucrat la un material pe care l-am daruit din toata inima Inspectoratului Scolar al Regiunii Halton. Am daruit acest material ca pe un mic omagiu in cinstea tarii noastre si a marelui sculptor, dar si ca pe un simbol al recunostintei pe care o avem fata de tara adoptiva care prin sprijinul acordat ne ajuta sa pastram vii, aici, departe de casa, limba, cultura,traditiile si istoria Romaniei.
In timp ce am lucrat cu drag si spor, am fost vorbareti ca intotdeauna, bucurosi ca putem vorbi intre noi in limba romana despre cum sa pozitionam Masa Tacerii astfel incat sa privim prin Poarta Sarutului si sa vedem Coloana Infinitului.
Cateva poze care graiesc despre atmosfera pe care profesoarele au reusit sa o creeze in timpul evenimentului, vor fi mai convingatoare decat cuvintele noastre… ce parere aveti?
27 Friday May 2016
Tags
canada, club, copii, cultura, dans, diaspora, gala, limba romana, rocateach, romania, teatru, traditii
Dragii nostri, trece timpul ca nebunul si nu reusim sa punem in cuvinte lucrurile minunate care ni se intampla… ne miscam parca pe fast forward, desi pregatim cu migala fiecare eveniment. Din pacate, insa, ne ramane putin timp sa vorbim despre ceea ce facem. In lipsa cuvintelor noastre, vorbesc pozele, imaginile surprinse pe video, comentariile de pe FaceBook, dar mai ales vorbeste gura lumii. Vorbesc oamenii minunati care au venit sa ne sprijine ca de fiecare data, aratand o data in plus ca suntem o comunitate minunata cu oameni talentati, muncitori, dornici sa arate tuturor cine sunt romanii, traditiile, cultura, istoria tarii care ne-a nascut.
Nu am vorbit deloc aici despre Gala si chiar daca a trecut mai bine de o luna de zile de la eveniment, poate ca ar fi gresit sa continuam cu povestile aici sarind un eveniment atat de important atat prin succes, dar mai ales prin ceea ce a reprezentat el – PRIMA Gala organizata de catre autoritati Canadiene in cinstea unei singure tari – iar aceasta tara a fost ROMANIA.
Gala de anul acesta a fost, deci, una speciala – un eveniment de anvergura la care au participat autoritati canadiene, o seara in care am oferit 4 ore de spectacol romanesc la sfarsitul carora, am inceput dansul pe acorduri de acordeon. Sa fi vazut cum se incinsesera in hora oficialii canadieni si cum incercau sa tina pasul! Dar mai bine va povestim despre spectacol pentru ca timp de 4 ore am tinut sala cu inima la gat si cu lacrimi in ochi.
Ne-am intampinat oaspetii cu paine si sare, asa cum ne-au invatat stramosii – ar fi trebuit sa vedeti colacii aceia minunati – parca erau copti pe vatra bunicii! Cand toata lumea a fost intampinata dupa datina stramaoseasca, s-au intonat imnurile, cel Romanesc si cel Canadian si am ridicat cu mandrie ambele drapeluri.
S-au cantat la vioara din baladele lui Ciprian Porumbescu in timp ce, pe fundal, rulau poze cu imagini reprezentative din Romania.
Am dansat apoi dansuri populare – de la Brasoveanca la Etno, incercand sa aratam tuturor cat de minunate sunt costumele nostre, jocurile nostre, dar mai ales incercand sa punem in lumina o particica din sufletul nostru romanesc – de oameni veseli si primitori.
Am pus in scena o piesa de teatru de papusi – la sceneta aceasta ne-am scris singurei rolurile iar Profa noastra doar a supervizat ceea ce noi am conceput.
De data aceasta am vorbit mai putin si v-am lasat sa va bucurati mai mult de poze – ele sunt mai graitoare astazi decat cuvintele. O particica din atmosfera minunata de la Gala, puteti simti vizionand un scurt filmulet aici. Gala s-a incheiat, povestea continua – urmeaza Ziua Copilului – 3 zile si 2 nopti de vis la Campul Romanesc. Haideti sa ne bucuram impreuna intre 3-5 Iunie de acest eveniment minunat, care cu ajutorul vostru, a ajuns la editia cu numarul 9!
05 Friday Feb 2016
Vine, vine primavara/ Se asterne-n toata tara… Poate in tara aceea minunata pe care o purtam mereu in sufletele noastre… in Ontario, stim ca va mai dura pana ce primavara isi va intra in drepturi. In orice caz, macar calendaristic, se apropie ziua de 1 Martie si, odata cu ea, vine si Martisorul.
Desi suntem departe, am luat Romania cu noi, in sufletele noastre, de aceea, nu vom putea sa intoarcem in calendar fila cu luna Februarie fara a avea pregatite martisoare.
Credinta populara este ca martisorul simbolizeaza optimismul, bucuria, victoria, credinta, iubirea.
Martisoarele din acest an vor fi realizate de catre mamici, bunici si pitici! Totul, de la snur si pana la floricica, va fi realizat 100% manual!!!
De aceea, avem nevoie de cat mai multe maini dibace pentru ca am inceput sa executam Martisoarele (vezi foto). Deja trecem la treaba pentru prima comanda de 300 de bucati. Da, ati auzit bine, si comanda pleaca catre un eveniment Canadian. Multumim Amazing Fitness si Adriana Moran pentru suportul tau in sustinerea Clubului Copiilor. 100% din valoarea stransa din Martisoare se va intoarce catre club.
Deci, ce mai asteptati? Veniti vineri la Club si in timp ce Andreea Tiberiu (Profa de Bijutereala), va pregati impreuna cu micutii cadouri pentru Valentine’s Day, noi ne vom pune pe treaba… 1 Martie bate la usa, nu e timp de pierdut!
Va asteptam cu drag!
12 Monday Oct 2015
Posted Evenimente/ Events
inTags
canada, cancer, copii, cure the cancer, fonduri, happy feet, recunostinta, rocateach, romania
Happy Thanksgiving! La multi ani de Ziua Recunostintei! Avem atat de multe pentru care vrem sa ne aratam recunostinta astazi! Suntem recunoscatori pentru ca suntem romani (“Eu nu am cerut sa fiu roman. Am avut noroc!” – Petre Tutea), suntem recunoscatori ca avem o tara adoptiva care ne-a deschis bratele si ne-a dat posibilitatea sa ne realizam vise pe care in tara noastra poate ca nu am fi reusit sa ni le realizam, suntem recunoscatori ca avem in jurul nostru o comunitate inchegata de OAMENI deosebiti, suntem recunoscatori ca avem in jurul nostru parinti minunati care incearca sa mentina vie dragostea de Romania in inimile copilasior lor, suntem recunoscatori pentru copiii din comunitatea noastra care asteapta cu sufletul la gura fiecare prilej de intalnire cu prietenii/ profesorii lor de la Scoala Romaneasca si de la Clubul Copiilor… si avem o lista lunga de suntem recunoscatori pentru…
Pentru grupul Rocateach insa, nu exista o zi anume a recunostintei, noi incercam sa dam inapoi comunitatii noastre zi de zi, nu doar in a doua Duminica a lui Octombrie… Iar copilasii invata prin imitarea comportamentului. Ce sentiment minunat este sa vezi ca ceea ce semeni in inimile micutilor da roade atat de minunate!
Am vrea sa ii multumim astazi lui Nicholas – un BAIETEL ROMAN in varsta de 13 ani. El a vrut sa isi daruiasca consola WII impreuna cu jocurile unui COPIL ROMAN caruia parintii nu isi permit sa ii cumpere una. Si nu pentru ca el voia una noua, ci pentru ca el a decis ca nu se mai joaca cu ea si ar dori ca sa faca fericit un alt copil. Ce suflet minunat! Consola impreuna cu jocurile s-au dus catre 2 fetite din comunitatea nostra in numele carora am vrea sa ii multumim inca o data lui Nicholas! Bravo Nicholas, ai demonstrat ca intr-un sufletel de copil incape atat de multa iubire!
Tot din seria – dam inapoi comunitatii – de data aceasta dam inapoi tarii nostre adoptive – Canada a facut parte si proiectul “Happy Feet”. Ne-am strans impreuna cu copilasii din comunitatea noastra si am alergat la maratonul care are ca scop strangerea de fonduri pentru cercetarea tratamentelor de vindecare a cancerului – “Cure the Cancer”. Suntem mandri ca am reusit sa mobilizam si anul acesta un numar impresionant de parinti si copilasi romani in jurul nostru pentru a participa la acest eveniment.
Si pentru ca nu am uitat de tara noastra draga – Romania, incercam acum sa ne mobilizam pentru a ajuta copii si batrani de la noi de acasa. Incercam cu ajutorul vostru sa strangem hainute, incaltaminte, rechizite, mancare si tot ceea ce credeti voi ca ar putea fi de folos. Pentru donatii va rugam sa ne contactati pe email la:
De asemenea, ne puteti lasa mesaj pe pagina de FaceBook – Rocateach Canada.
Impreuna putem face atat de multe! Stim cu totii ca daruind vei dobandi! Haideti sa fim noi schimbarea pe care o vrem in lumea aceasta… pentru ca daca nu noi, atunci cine? Si daca nu acum, atunci cand?
27 Monday Jul 2015
A mai trecut o săptămână de tabără și încă nu știm dacă ne bucurăm sau nu. Pe de o parte, ne bucurăm pentru că am avut parte de încă o săptămână minunată alături de dragile noastre Profe: Mădălina – Profa de Fun, Cristina – Profa de Artă si Gabriela – Profa de Dacă Vrei, Poți. Pe de altă parte, însă, ne aducem aminte cu tristețe că a mai rămas o singură săptamână alături de ele… Dar să nu ne întristăm înainte de vreme! Mai bine, hai să vă povestim ce-am mai făcut în a treia săptămână de tabără.
Așa cum vă povesteam data trecută, săptămâna a treia de tabără a început minunat cu o ședință foto… Abia așteptăm să vă arătăm ce poze reușite ne-a făcut Profa de Fun! Tot cu Profa de Fun ne-am jucat niște jocuri super distractive de care ea și-a amintit citind din cartea magică – aceea de la Școala de Joacă din România. Am jucat ”Ștafeta”, ”Ursu’, ursu’ doarme”, ”Aș mânca o portocală”. Ne-am mai jucat și cu baloane umplute cu apă (minunată idee să ne răcorim pe căldurile astea), ne-am jucat si cu o lingură de lemn pecare am încercat să ținem o minge în timp ce alregam, am dansat hore și în general ne-am distrat așa cum doar la tabăra românească se poate – distracție pe limba noastră.
Profa de Artă ne-a arătat cum să ne facem brelocuri – cum ce legătură are brelocul cu copilăria voastră? Ați uitat că sunteți generația ”cu cheia de gât”? Noi, mai moderni puțin, ne-am confecționat brelocuri… vă plac?
Tot Cristina, Profa de Artă, ne-a vorbit despre obiceiurile alimentare sănătoase și ne-a rugat să desenăm fructele și legumele pe care ne place să le mâncăm. Asta ne-a ieșit!
Prăjitura cu vișine pe care am mancat-o marți a fost absolut delicioasă! Pozele vorbesc de la sine…
Vineri, dsigur, Profa de Dacă Vrei, Poți, ne-a cumpărat din nou pizza (mama nu se mai sinchisește să ne facă teoria chibritului – a înțeles deja ca nu poate spune nici nu copil ”nu” când vine vorba de pizza).
Ne auzim săptămâna viitoare cu noi povești din tabăra românească de vară – până atunci vă dorim o săptămână minunată!
01 Wednesday Jul 2015
Posted Evenimente/ Events
inLa multi ani, draga tara adoptiva! La multi ani CANADA! Iti multumim pentru bratele deschise cu care ne-ai primit, iti multumim ca ne accepti asa cum suntem – unici si iti multumim ca ne ajuti sa ramanem asa! Iti suntem recunoscatori pentru ca ne-ai oferit sansa de a trai intr-o tara care incurajeaza diversitatea si sprijina pastrarea patrimoniului cultural al fiecarei nationalitati. Iti multumim ca ne permiti sa ne ostoim dorul de ACASA finantand programe de promovare a multilingvismului.
Aici, departe de ACASA, cu ajutorul tau, am ramas romani. Radem si plangem mai bine in limba noastra, iar tu ai inteles acest lucru, ai empatizat cu noi si, iata, in curand se vor implini 10 ani de cand, prin generozitatea ta si prin efortul comunitatii romanesti, sub programul finantat de tine pentru “Scoala de Limba Romana” am deschis Clubul Copiilor – Rocateach.
Anul acesta, programului “Scoala de limba Romana” i se alatura o alta initiativa – “Tabara de vara Romaneasca” – o vom inaugura luni, pe 6 Iulie, 2015 la ora 8.30 la Consiliul Multicultural al regiunii Halton. Cata bucurie va aduce si acest program in sufletele micutilor pe care ne ajuti sa ii formam!
Nu puteam lansa acest blog cu o alta ocazie, am asteptat pentru ca am vrut sa se intample de ziua ta ca un micut si simbolic gest de multumire si recunostinta pentru tot ceea ce faci pentru ca noi sa ne pastram identitatea, limba, cultura, traditiile!
LA MULTI ANI, CANADA!
Happy Birthday my dear adoptive country! Happy Birthday Canada! We thank you for welcoming us with open arms, we thank you for accepting us as we are – unique, and we thank you for allowing us to stay as we are without the need to change! We are also grateful that you give us the chance to live in a country which embraces diversity and supports each nation in preserving their individual cultural heritage. We thank you that you allow us to soothe our homesickness by financing programs that promote multilingualism.
Here, far away from home, with your help, we are Romanians. We laugh and cry much better in our language, and you do understand this fact, you empathize with us. Soon, our organization, “Kids Club- Rocateach” will turn 10, supported by your generosity and by community effort, under the International Language program.
This year, a new initiative “Romanian Language Summer Camp” joined the International Language program and on July 6, 2015 starting with 8.30AM at the Halton Multicultural Council, we will open the doors for this magnificent program. How much happiness this program, along with other programs will bring to our little ones souls, which, with your help will aid in shaping their futures.
We cannot pick a better time to launch the blog! We were waiting for this special day, because this is our gift on your birthday, a small token of appreciation to thank you and recognize everything you are doing for us to preserve our identity, language, culture and traditions.
HAPPY BIRTHDAY CANADA!