Tags
Burlington, canada, club, Consulatul General al Romaniei la Toronto, copii, cultura, diaspora, eveniment, Excelenta sa Consulul General al Romaniei la Toronto Dl.Doru Liciu, limba romana, romania
21 Wednesday Dec 2016
Posted Uncategorized
inTags
Burlington, canada, club, Consulatul General al Romaniei la Toronto, copii, cultura, diaspora, eveniment, Excelenta sa Consulul General al Romaniei la Toronto Dl.Doru Liciu, limba romana, romania
01 Tuesday Nov 2016
Un Halloween de succes!
Cum orice vrajitoare de succes, dupa Halloween se transforma pentru o zi–doua in fantoma (5 ore de prestatie in care sa nu iesi din personaj echivaleaza cu vreo 30-40 de ore de fitness, da’ nu’s de ce de la asta cu personaj nu se slabeste, da’ asta e alta discutie 😦…
…mi-am redevenit acum:) cat sa pot sa va adresez cu toata puterea mea, un mare MULTUMESC!
Tie, Gabriela Covaci, care dincolo de faptul ca m-ai urcat in trenul proiectelor tale, stii mereu sa spui multumesc intr-un mod in care eu mai mult de un desen cu o inima nici ca pot spune caci ma simt mereu coplesita… dumneavoastra tuturor celor care ati ales sa petreceti in trenul nostru de poveste la cel mai dulce bal costumat de Halloween si care mai apoi v-ati facut timp si ati ales vorbe potrivite sa ne multumiti (conteaza enorm pentru un artist sa stie ca ceea ce a facut e apreciat si binevenit) …. Moxx Photography (moxx.ca) care ai dat chip digital evenimentului cu niste fotografii uluitoare … dragilor mei Libeluli fara de care intamplarea n-ar fi putut avea loc oricat de perfect as fi imaginat-o: Dan Boghiu (Nenea Conductoru’), Carmen Iacob siAnca Popescu (vrajitoarele dragi de la Happy Wizzards), Florentina Uzumtoma si Mihaela Boghiu (vrajitorita si subreta nazdravanilor Happy Pumpkins) Vera Vera Veronica Lupu si Theodora Lupu Teo Teo (printesele cu pensule vrajite), Relu Pene (decorator, supraveghetor pitici, purtator de aparat foto – ca poze oricum nu a mai apucat sa realizeze pentru ca are o nevasta agitata, o vrajitoare, care il trimetea cand ici si cand colea:).
Va multumesc!
P.S. aseara la ceas tarziu spre noapte am primit acest mesaj…
Buna seara Emilia!
Prin acest scurt mesaj vrem sa va exprimam multumirea, respectul si admiratia noastra tie si intregei echipe pentru munca, dedicatia, nebunia si veselia pe care o impartasiti cu noi, inclusiv ultima sarbatoarea – cea de Halloween! A fost ffff frumos si vesel!!! Merci de risul cu pofta si din inima, revenirea in copilarie, cind uitam de rutina si griji cotidiene – avem nevoie de asa terapii macar din cind in cind!
In asteptarea urmatoarelor trasnai si aventuri,
Cu adinc respect,
Familia V-P
A consemnat pentru noi….Vrajitoarea Regizor Sef…aka Emilia Nechita ( Teatrul de Papusi Libelula).
13 Thursday Oct 2016
Tags
Burlington, canada, cancer, club, copii, copilarie, cultura, distractie, eveniment, Halloween, halton, jocuri, limba romana, parinti, profa, profe, romania, traditii
Am fost cam tacuti in ultima vreme… nu pentru ca nu am fi avut ceva de spus, ci pentru ca am inceput sa tacem si sa le coacem… pe ele, IDEILE… care, la Profa de “Daca Vrei, Poti” sunt TARE MULTE…
Vacanta s-a dus, vara s-a terminat si ea, dupa tabara de vara ne-am cam bosumflat… pentru ca ne cam invatasem cu Diana, Profa de Romana. In prima editie a taberei, Madalina, “Profa de Fun” ne-a invatat sa ne jucam “as manca o portocala”, “tara, tara vrem ostasi”, “flori, fete, filme sau baieti, cantareti sau orice vreti”, “telefonul fara fir”, “ratele si vanatorii” si alte jocuri ale “Generatiei cu cheia de gat”. Cand am intalnit-o pe DianaManole, la a doua editie a taberei, anul acesta, ne-am cam speriat – Diana ne-a pus la treaba ca o profa de Limba Romana ce este ea. Si, desi ne-a fost clar ca nu e de joaca atunci cand vine vorba de Limba Romana, Diana ne-a invatat foarte multe prin joc. Am facut campionat de FAZAN in limba romana, am invatat despre diverse animale si despre onomatopeele care sunt associate cu ele, ca doar si animalutele vorbesc fiecare pe limba lor… si, culmea!, limba lor e diferita in romana fata de engleza ca doar catelul nu face “ham!” decat in romana, in engleza face “wof!”. Ne-a invatat Diana si despre legume, despre fructe, despre emotii… am jucat mici scenete in care aveam roluri foarte hazlii… de exemplu: rosie furioasa, lamaie vesela, cartof trist, ridiche zambareata, ceapa agitata sau usturoi plangacios. Ne lipseste Diana, care, desi ne-a pus sa scriem romaneste pagini intregi, ne-a invatat sa vorbim romaneste intr-un mod foarte amuzant.
Acum, ca vara s-a dus si “a venit, a venit toamnaaaa”, am inceput cursurile la scoala de limba romana. Tot pe grupe de varsta, ca in anii precedenti, tot la Scoala de Limba Romana Oakville/Burlington, tot cu profele noastre dragi si tot la West Oak Public School, 2071 Fourth Line, Oakville, L6M 3K1 sambata de la 9.30-12. Scoala Limba RomanaInca mai facem inscrieri, asa ca daca va grabiti, prindeti toate activitatile haioase pe care le organizam inca de la inceput de an scolar.
Si, ca veni vorba de activitati, mi-am amintit de Club. Clubul Copiilor isi deschide iarasi usile pentru anul scolar 2016-2017. Ne vom intalni la inaugurare (a treia editie, apropo), pe 14 Octombrie la ora 19. Acelasi loc, aceleasi ore, aceleasi profe, alte surprize si multi prieteni noi. Va asteptam cu drag pentru a va prezenta propunerile noastre pentru cluburile de anul acesta. Profa de “Daca Vrei Poti”, cum spuneam, e plina de idei asa cum o stiti. Nici nu am inaugurat deschiderea oficiala a Clubului, ca ea déjà a pus la cale un eveniment. Ca in fiecare an, sarbatorim Halloween-ul intr-un mod inedit. La ce s-a gandit profa anul acesta? Pai… nici mai mult nici mai putin decat asta – a inchiriat 2 trenuri “bantuite” si a pus la cale impreuna cu Teatrul de Papusi Libelula Teatrul Libelulaun spectacol inedit pentru noi. Evenimentul este programat pentru 29 Octombrie pentru orele 10.30AM si 12.30PM. Parintii sunt si ei bineveniti, dar intr-un vagon alaturat, noi vom fi vedetele. Si , ca niste vedete ce suntem, profa ne-a pregatit un covor rosu pe care ne vom fotografia la coborarea din tren costumati in super costumele nostre de Holloween. Ne-a pregatit si ceva bun si ne va darui si un mic cadou… doar stiti ca nu plecam de la nici un eveniment cu mana goala, mereu gaseste profa cate un sponsor si nu doar ca ne vom distra, dar ne vom mai si intoarcem cu o mica amintire acasa…. Profa spunea ca mai sunt cateva locuri disponibile pentru trenul de la ora 10, asa ca daca va grabiti, poate mai reusiti sa va inscrieti…
Ce mai asteptati?!?
Lasati netul, lasati Facebook-ul , emailurile si blogurile si dati navala cat inca mai sunt locuri!!
27 Saturday Aug 2016
Tags
Burlington, canada, clubul copiilor, copii, copilarie, copilasi, cultura, diaspora, distractie, eveniment, halton, joaca, joc, jocuri, limba romana, modelaj, Oakville, parinti, rocateach, romania, scoala de joaca, scoala de limba romana, scoala romaneasca, tabara, tabara de limba romana, tabara de vara, tabara romaneasca, traditii, veselie
Amintiri din tabăra de limba română din Oakville: „I ♥ U / ROMANIA”
„E nevoie de un sat întreg să creşti un copil!” se spune în limba engleză. Atunci când este vorba de copii care s-au născut sau emigrat pe alte meleaguri este uneori nevoie de o întreagă comunitate pentru a-i ajuta să păstreze sau să descopere legătura cu ţara părinţilor. Mai mult de atât, e nevoie de entuziasm, fonduri şi de oameni care să dedice o mulţime de timp organizării unor programe atractive.
A doua ediţie a Taberei de vară de limba română care s-a desfăşurat în Oakville în iulie 2016 a făcut parte din activităţile clubului pentru copii ROCATEACH, fondat în 2006 de Gabriela Covaci. Din anul 2009, acest club organizează şi o Şcoală de limba română în regiunea Halton cu suportul Programului de limbi internaţionale de la Halton District School Board. Ca şi anul trecut, tabăra s-a desfăşurat la Halton Multicultural Council în Oakville.
În această vară, tabăra le-a oferit copiilor ore de şcoală, dar şi ore de joacă, precum şi excursii la parcul de apă din apropiere (splash pad) şi chiar vizionarea unui film la cinematograf datorită mamelor care ne-au ajutat cu transportul. Lecţiile de limba română au fost însă punctul central al programului. Aşa cum precizează şi Halton District School Board, perfecţionarea limbii materne, iar în cazul celor care învaţă mai întâi engleza învăţarea limbii materne a părinţilor, îi ajută pe copii să aprofundeze conştiinţa apartenenţei la cultura ţării de origine, nu numai la cultura canadiană.
Cei 27 de copii înscrişi în tabăra au avut ocazia să-şi îmbogăţească vocabularul şi cunoştinţele despre România, dar şi să alterneze româna şi engleza în mod natural şi, spre marea mea bucurie, să prefere din ce în ce mai des să se joace în româneşte. Mulţi dintre părinţi au fost bucuroşi, mai ales atunci când acasă dialogul era mai mereu „bilingv”: ei vorbeau în româneşte, copiii răspundeau în engleză.
Pentru ca atmosfera să fie mai puţin şcolărească, am început cu nume de animale şi păsări şi cu felul în care vorbesc. Pe meleagurile noastre câinele face „Ham, ham!”, iar aici „Woof, woof!”, cocoşul „Cu-cu-ri-gu!”, iar aici „Cock-a-doodle-doo!”, ca să nu mai vorbim de raţe care pe la noi se dau mari cu „Mac, mac!”, iar aici încearcă acelaşi lucru strigând „Quack, quack!” Toţi ne-am amuzat luând parte la corul animalelor şi păsărilor din ograda… canadiană!
De la universul domestic am trecut la familie, dându-le copiilor ocazia să se fie mândri de meseriile părinţilor, apoi la felurile de mâncare preferate şi în cele din urmă la cultură, în general, şi la cultura română, în special. Atunci când vorbeam despre arta scrisului, Dominique m-a impresionat cu o definiţie a „capitolului” mai clară decât într-un dicţionar.
Am vorbit despre pictură şi ne-am uitat la „Carul cu boi” al lui Nicolae Grigorescu, dar am încercat şi să înţelegem de ce una dintre fetiţele portretizate de Nicolae Tonitza era tristă. I-am ascultat pe Gheorghe Zamfir, la nai, pe tineri cântând la fluier, dar şi corul Minisong.
Toţi elevii au fost de acord: „România este o ţară frumoasă şi bună!”, iar Sofia şi-a făcut autoportretul cu un tricou pe care scria, da, în stil nord american, „I♥U / ROMANIA”. Mulţi s-au bucurat să înveţe mai bine româneşte ca să poată vorbi cu prietenii atunci când se duc în vizită în România sau cu bunicii… pe Skype! Olivia i-a desenat pe „Baidu” şi „Baida”, plini de zâmbet la auzul nepoatei!
Nicholas, cel mai tânăr participant („argint viu”, cum spunem în româneşte), a preferat să se joace în timpul orelor de „şcoală”. Încet-încet s-a produs ceea ce pot numi fără ezitare unul dintre miracolele copilărie: a fost atras mai mult de învăţătură decât de joacă. Giulia a avut minunata idee să traseze fiecare literă cu puncte, iar Nicholas le-a unit cu o răbdare, dar şi un entuziasm rare la vârsta lui.
Spre sfârşitul taberei, Nicholas a început să ne răspundă în româneşte, mie, celorlalţi copii, dar chiar şi părinţilor. După cum mi-a spus Maria, mama lui, interesul lui pentru limba română a continuat şi după încheierea taberei: „Şi acum acasă numără în româneşte şi repetă ce spunem noi sau Christian, fratele lui mai mare”.
În timp ce noi buchiseam cuvinte noi, (pronunţând mai întâi literă cu literă şi în română şi în engleză), copiii „mari” (cum îi numeam spre marea lor bucurie în timpul taberei) au scris scurte povestiri, scenete pentru teatru şi chiar poezii. Antonia (10 ani) a scris despre primăvară: „În primăvară / Mănânc o pară. / Para este pe o bară / Dar este foarte amară”. Pentru Xenia (7 ani), toamna are o semnificaţie deosebită: „Toamna nu e rea / Este ziua mea. / Sar în frunze / Şi găsesc pânze”.
Daniel a descoperit că îi face plăcere să scrie versuri, deşi doar în românâ, nu şi în engleză. La început mai timid, apoi cu din ce în ce mai multă încredere, a citit poeziile în faţa clasei, trăgând singura concluzie posibilă: „Româna a fost de folos foarte mare / De la muzică până la mâncare”.
Aşa cum spune şi Maria, mama lui Nicholas şi a lui Christian, raporturile cu cele două limbi sunt diferite: „Eu şi toţi cei care am emigrat în Canada vorbim engleza cu accent românesc, iar copiii noştri exact invers, vorbesc româneşte cu accent englezesc”.
Jocurile rămân însă una dintre strategiile cele mai eficiente, nu doar pentru asimilarea de cunoştinţe noi, dar şi pentru dezvoltarea emoţională a copilului, pentru perfecţionarea capacităţii de a comunica, de a face parte dintr-un grup şi de a fi generoşi.
Când am jucat şotron în părculeţul din spatele centrului multicultural, copiii mai mari au avut prioritate, mai ales pentru că mă temeam de accidente. În timp ce ne pregăteam de plecare, Antonia, unul dintre copiii cei mai maturi dintre participanţi, a venit spre mine şi mi-a şoptit: „Putem să mai stăm puţin afară? Nicholas e foarte supărat că n-a jucat şi el şotron.”
Atunci când Mariei i-a venit rândul să fie Baba Oarba pentru a doua sau a treia oară, s-a apropiat de mine şi m-a rugat: „Pot să-l las pe Daniel în locul meu? N-a fost fost rândul lui niciodată!” După doar câteva zile, Maria a fost nefericită că toate copiile desenului pe care îşi dorea să-l picteze fuseseră deja alese de alţi copii. Bianca i-a oferit planşa dorită. Poate pentru că era sora lui Daniel, deşi cred că a fost mai mult de atât.
Andrei şi Gabriel sunt cei doi adolescenţi care ne-au ajutat ca voluntari în timpul taberei. Alături de noi, au reînvăţat jocurile copilăriei, dar au descoperit şi de câtă răbdare au avut nevoie proprii lor părinţi ca să îi crească. Aşa cum mi-a scris Gabriel, „Această experienţă m-a ajutat să-mi lărgesc orizontul şi mi-a oferit lecţii de viaţă valoroase. Am învăţat ce înseamnă să ai grijă de cineva şi să fii responsabil”.
Spre sfârşitul taberei, am organizat concursuri ca să vedem cine ştie mai multe cuvinte româneşti care încep cu o anumită literă. Dacă la primele jocuri interesul copiilor a fost moderat, după o vreme au devenit din ce în ce mai pasionaţi. Spre marea mea surprindere, mulţi au început să vină cu liste de cuvinte făcute acasă împreună cu părinţii, implicându-i în jocul lor şi în învăţarea limbii române.
Eva m-a impresionat cu vocabularul pe care îl avea, dar şi cu voinţa de a le face faţă celor care, la zece ani, erau de două ori mai mari decât ea! Fraţii Dominique şi Theodor şi-au dat seama că dacă fac împreună o echipă au mai multe şanse. Leah, Sophia, Iris şi Isaac, precum şi fraţii Samantha şi Patrick, care ni s-au alăturat pentru perioade mai scurte, au luat parte la joc cu aceeaşi bucurie.
Într-o zi, am declarat un câştigător şi am anunţat că după o scurtă pauză vom trece la litera următoare. Am fost imediat înconjurată de copiii mai mici care aveau nevoie de ajutor să găsească sau să scrie (pe litere) cuvinte în limba română. Dar am început să am din ce în ce mai tare un sentiment ciudat până când în sfârşit mi-am dat seama ce se întâmpla: era complet linişte!
Nimeni nu alerga, nimeni nu dorise să se uite la desene animate, nimeni nu vorbea! Mi-am ridicat privirile şi i-am văzut pe toţi copiii în jurul meselor, cu hârtie şi creion în mâini, căutând concentraţi cuvinte pentru jocul următor! Poate că un singur cuvânt nu va aduce primăvara, dar patru săptămâni de tabără pot face o schimbare de durată în atitudinea unui copil faţă de limba şi cultura părinţilor, precum şi faţă de învăţătură în general.
A consemnat, Instructoarea taberei de vara:
Diana Manole (Ph.D.) este poet, traducător şi profesor universitar de origine română. Cel mai recent volum de versuri, „B&W”, a fost publicat în 2015 de editura Tracus Arte într-o ediţie bilingvă româno-engleză, tradus împreună cu Adam J. Sorkin.
05 Friday Feb 2016
Vine, vine primavara/ Se asterne-n toata tara… Poate in tara aceea minunata pe care o purtam mereu in sufletele noastre… in Ontario, stim ca va mai dura pana ce primavara isi va intra in drepturi. In orice caz, macar calendaristic, se apropie ziua de 1 Martie si, odata cu ea, vine si Martisorul.
Desi suntem departe, am luat Romania cu noi, in sufletele noastre, de aceea, nu vom putea sa intoarcem in calendar fila cu luna Februarie fara a avea pregatite martisoare.
Credinta populara este ca martisorul simbolizeaza optimismul, bucuria, victoria, credinta, iubirea.
Martisoarele din acest an vor fi realizate de catre mamici, bunici si pitici! Totul, de la snur si pana la floricica, va fi realizat 100% manual!!!
De aceea, avem nevoie de cat mai multe maini dibace pentru ca am inceput sa executam Martisoarele (vezi foto). Deja trecem la treaba pentru prima comanda de 300 de bucati. Da, ati auzit bine, si comanda pleaca catre un eveniment Canadian. Multumim Amazing Fitness si Adriana Moran pentru suportul tau in sustinerea Clubului Copiilor. 100% din valoarea stransa din Martisoare se va intoarce catre club.
Deci, ce mai asteptati? Veniti vineri la Club si in timp ce Andreea Tiberiu (Profa de Bijutereala), va pregati impreuna cu micutii cadouri pentru Valentine’s Day, noi ne vom pune pe treaba… 1 Martie bate la usa, nu e timp de pierdut!
Va asteptam cu drag!
21 Saturday Nov 2015
Posted Clubul Copiilor/ Kids Club
inTags
canada, cenusareasa, Emilia Nechita, eveniment, Mos Craciun, papusi, romania, tara jocului, teatru de papusi, Teatrul Libelula
Va salutam din Tara Jocului! Profa de Daca Vrei Poti (da, Gabriela, ati tinut minte bine) ne-a facut rost de viza de vizitatori, iar Emilia Nechita a fost ambasadoarea noastra in tara jocului. Emilia ne-a intampinat vineri, pe 13 Noiembrie, la ora 19 ia Clubul Copiilor si ne-a insotit in senzationala noastra calatorie. A fost minunat! Emilia ne-a intampinat asa:
“Este undeva o tara, / Unde peste tot e-afara / Case nu-s, nici blocuri nu-s / Iarba-i jos si cer e sus ………… Nu primesc in tara lor vreun strain vizitator / Pe copii doar ii primesc niciodata nu-i gonesc”
A fost minunat pe taramul papusilor, al jocului si al povestilor! Am facut cunostinta cu tot felul de papusi – unele din ele erau personaje din povestile lui Andersen, altele erau pur si simplu “Vasilica si Marinel”. Celebre sau nu, toate papusile au avut ceva in comun, pe noi, vizitatorii tarii lor, pe noi, cei care am ras cu lacrimi incercand sa il invatam pe Marinel sa cante “Mos Craciun cu plete dalbe”.
Si ne-a mai placut “Pentru ca tot ce-ti doresti, in povesti se-mplineste / Printul printesa la timp o gaseste / Visul Cenusaresei se-adevereste / De leac vrajitoarei mereu se-ncropeste / Ce mai, e de bine-n povesti, aici tot se-mplineste …”
Emilia si Profa, vazand cat de tare ne-a placut calatoria, ne-au promis ca vom mai vizita Tara Jocului. Ba, mai mult, ne-au spus ca vom putea avea rezidenta temporara pentru tara jocului… Nu ne-au dat foarte multe detalii, dar stim sigur ca vor sa avem o sedere temporara in Tara Jocului. Ca rezidenti ai acestei minunate tari, o sa invatam cum sa ne purtam (daca la Roma te porti ca romanii, in Tara Jocului, probabil ca vom invata sa ne purtam ca… jucariile?), cum sa vorbim si sa ne exprimam… in limba care se vorbeste aici, in Tara Jocului.